Părintele Nifon era arhimandrit și starețul unei mănăstiri din Grecia care purta hramul Acoperământul Maicii Domnului, în Keratea, Attica. A fost membru al GOC-ului din Grecia care a rămas cu arhiepiscopul Hrisostom după hirotonirea lui Pavel. A fost martor la lupta pe care a avut-o părintele Grigorie cu arhiepiscopul cu privire la hirotonirea lui Pavel de Astoria și s-a poziționat de partea părintelui Grigorie. Dar nu a avut curajul de a vorbi deschis în numele lui, ci a rămas ajutându-l pe părintele Grigorie din umbră, chiar dacă avea o influență considerabilă datorită poziției sale ca și lider al uneia dintre cele mai mari mănăstiri din sudul Greciei. Atunci când Pavel a fost hirotonit, a cerut cu îndrăzneală tupeu ca să-l viziteze pe părintele Nifon și mănăstirea sa, știind foarte bine că au fost împotriva hirotonirii sale. Părintele Nifon nu a spus nimic, chiar l-a primit la mănăstirea sa în sunetul clopotelor. Când a aflat părintele Grigorie că părintele Nifon l-a primit pe proaspătul ridicat în secret la treapta de Episcop Pavel în mănăstirea sa și încă a și slujit împreună cu el, l-a sunat pe părintele Nifon și l-a mustrat pentru fățărnicia sa, pentru că părintele Nifon și călugării săi s-au opus cu fermitate episcopului Pavel.
Zice la Proverbele lui Solomon 9:8: “Nu mustra pe cei răi, ca să nu te urască, mustră pe cel înțelept, și te va iubi pe tine”. S-ar putea să nu fi primit bine părintele Nifon mustrarea părintelui Grigorie, deoarece după această mustrare, comunicarea dintre cei doi s-a diminuat în mod considerabil.
După cum s-a menționat mai sus, în februarie, 1999, părintele Grigorie s-a alăturat Sinodului mitropolitului Calinic de Lamia. În luna august a anului 1999, arhiepiscopul Hrisostom a hirotonit ca episcopi cinci ieromonahi tineri care erau sub vârsta canonică. Unul dintre ei avea 29 de ani, și altul, care avea în jur de 30 de ani, era nepotul arhiepiscopului! Unii bănuiesc că arhimandritul Nifon care se apropia de vârsta de 60 de ani, a fost trecut cu vederea pentru a fi ridicat la treapta de episcop și prin urmare a decis să părăsească gruparea care îi aparținea arhiepiscopului și să facă o petiție pentru a se alătura Sinodului mitropolitului Calinic. A fost într-adevăr primit în Biserică deoarece avea nu doar o mănăstire ci și câteva biserici în Atena în care slujea cu ieromonahii și monahii săi. Arhiepiscopul Hrisostom a privit asta ca pe o mare trădare.
Deci arhimandritul Nifon l-a urmat pe arhimandritul Grigorie în Sinodul Lamian. Nu după multă vreme arhimandritul Nifon a fost hirotonit episcop. Apoi cam după șase luni, surprinzător, proaspătul hirotonit mitropolit Nifon a cerut să fie făcut exarh al Statelor Unite. Sinodul din Grecia i-a aprobat solicitarea fără să ceară părerea celor din America, mai ales a arhimandritului Grigorie și preoților aflați în grija lui, care erau mulțumiți de îngrijirea duhovnicească a mitropolitului Calinic. Cu toate acestea părintele Grigorie l-a primit și l-a pomenit pe noul administrator al eparhiei din America și l-a invitat să viziteze schitul Adormirii Maicii Domnului.
La prima sa vizită în America ca și episcop a fost doar în orașele Detroit și Chicago. În Detroit a hirotonit în treapta preoției pe un fiu duhovnicesc al părintelui Grigorie, un om căsătorit. Fiindcă mitropolitul Nifon nu vorbea engleză, unul dintre preoții săi, părintele Nil, a fost interpretul său. Preotului proaspăt hirotonit i s-a spus de către el să nu mai aibă nici o legătură cu părintele Grigorie, să nu-i pună nici o întrebare despre viața duhovnicească, să nu meargă la schitul Adormirii Maicii Domnului ca să fie învățat să slujească, să nu-l mai aibă ca și părinte duhovnic, ci mai degrabă să-l aibă pe mitropolitul Nifon ca și părinte duhovnic, și cel mai important dintre toate, să nu-i spună despre aceste îndrumări! Când acest preot l-a întrebat pe părintele Nil de ce se întâmplă unele ca acestea, singurul răspuns pe care l-a primit a fost, “părintele Grigorie este o persoană rea și este investigat de către episcopi, și fie va pleca el din Biserică, fie va fi dat afară.” Acest preot nu s-a putut abține datorită durerii pe care o avea, fiind separat de părintele lui duhovnic, așa că după trei luni i-a spus părintelui Grigorie despre toate cele întâmplate în Detroit.
Altă dată unui alt preot care-l avea de părinte duhovnic pe părintele Grigorie i s-a zis de către părintele Nil aceeași calomnie. Iarăși, alt preot care avea o misiune în Denver s-a oprit din a mai comunica cu părintele Grigorie, i-a spus doar că: “Acestor oameni nu le place de tine”. Părintele Grigorie nu a știut altceva ce să facă decât să-i informeze pe ceilalți episcopi din Grecia despre cele ce se întâmplă în America. Au rămas cu toții fără cuvinte și nu le venea să creadă despre tulburarea care se întâmpla în Biserică datorită acțiunilor lui Nifon. Chiar și după ce acești preoți au scris scrisori pentru episcopii din Grecia, nu știau cum să procedeze cu acest om, mitropolitul Nifon, pe care ei credeau că-l cunosc.
Când a făcut a doua sa călătorie în America, mitropolitul Nifon a zburat în Chicago, apoi în Denver, pentru a vizita comunitatea parohială de acolo. Părintele Grigorie nu a fost informat despre călătoria sa în Denver și nu a fost invitat să se întâlnească cu el. Când a aflat de la alții că episcopul său vine în Colorado, i-a mai făcut o invitație, de a vizita mănăstirea. A refuzat. Părintele Grigorie, fiind acum pus în această situație, avea o dilemă. Cum trebuia să procedeze? Așa că l-a sunat pe liderul Sinodului, mitropolitul Calinic, ca să-l întrebe ce ar trebui să facă. “Mitropolitul Nifon a venit până în Colorado și refuză să vină la mănăstire” i-a spus el. Mitropolitul Calinic a zis: “Nu, nu, trebuie ca să mergi tu acolo ca să arăți bunăvoință”. Părintele Grigorie a fost de acord și l-a sunat pe preotul comunității din Denver și i-a spus că vine în Denver ca să-l întâmpine pe mitropolitul Nifon. El a sunat imediat înapoi și i-a zis părintelui Grigorie că mitropolitul nu vrea să-l vadă și nici nu vine la mănăstire. Mitropolitul Nifon a călătorit aproape unsprezece mii de kilometrii și a refuzat să fie dus un pic mai mult de 150 de kilometrii pentru a vizita singura sa mănăstire din țară. Datorită tuturor acestor evenimente, părinții de la schitul Adormirii Maicii Domnului au înțeles că mitropolitul Nifon nu vrea ca ei să fie în Biserica Greciei. Părintele Grigorie și cei dimpreună cu el au început să caute un alt Sinod de episcopi în care să fie bineveniți.
După căderea Comunismului din 1990, Biserica Rusă din Afara Granițelor a intenționat să pună fundația vieții bisericești în Rusia prin a hirotoni episcopi care să nu fie subjugați sau care să nu aibă nici un fel de comuniune cu patriarhia Moscovei. Biserica Sovietică a fost implicată nu doar în Mișcarea Ecumenistă, ci era de asemenea condusă de către episcopi care fuseseră aleși de către KGB. Biserica Rusă din Afara Rusiei a hirotonit episcopi în 1991 pentru propria lor Biserică din Rusia. Așa cum s-a spus mai înainte, acești episcopi din Rusia au rupt comuniunea cu Biserica Rusă din Afara Granițelor în 1994 după unirea lor cu ciprianiții, care a fost o trădare față de Ortodoxie. În 2001 acești episcopi au intenționat să înființeze biserici în Statele Unite. În acea perioadă erau cunoscuți ca și Biserica Ortodoxă Rusă Autonomă condusă de către mitropolitul Valentin. Faptul de netăgăduit a fost că Biserica Ortodoxă Rusă Autonomă și Biserica Greacă de Stil Vechi aflată sub Sinodul Lamian erau în comuniune una cu cealaltă, chiar dacă nu au înțeles acest lucru. Se aflau în comuniune una cu cealaltă dinainte de unirea Bisericii Ruse din Afara Rusiei cu ciprianiții, și ambele s-au separat de Biserica Rusă din Afara Rusiei din același motiv, dar atât episcopii din Rusia cât și episcopii din Grecia nu știau unii de alții.
Acestor episcopi din Rusia a vrut arhimandritul Grigorie să se alăture. El a fost un membru al Bisericii Ruse din Afara Granițelor încă din 1966 și nu a știut că și acești episcopi s-au despărțit de Biserica Rusă din Afara Granițelor din cauza unirii cu ciprianiții. A luat hotărârea de a cere dezlegare din partea Bisericii Grecești pentru a se reuni cu Biserica Rusă. A făcut această cerere în scris Sfântului Sinod din Grecia. Deși erau stânjeniți cu privire la faptele mitropolitului Nifon, nu voiau să-l lase să plece, așa că i-au spus în scris că îl vor dezlega doar dacă vor avea un document cu primirea sa din partea episcopului la care vrea să se ducă. Părintele Grigorie l-a contactat așadar pe mitropolitul Valentin și a cerut ca să fie primit sub omoforul său, explicând condițiile puse de către Biserica din Grecia.
Mitropolitul Valentin a scris de îndată o scrisoare Sinodului Grecesc, explicând că l-ar primi cu bucurie pe părintele Grigorie și pe cei dimpreună cu el. După ce a scris această scrisoare, a pus să fie transportată manual din orașul Suzdal către Moscova astfel încât să fie expediată rapid și prompt. Livrarea scrisorii ar fi trebuit să dureze cel mult o săptămână. După o săptămâna și jumătate grecii au declarat că nu au primit-o, așa că mitropolitul Valentin a trimis imediat scrisoarea prin fax direct către sediul lor și a așteptat. După ce a trecut o săptămână fără nici un răspuns, s-a făcut o investigație dacă au primit-o. S-a confirmat faptul că într-adevăr au primit-o chiar în ziua în care fusese trimisă prin fax, dar doreau de asemenea și originalul. Mitropolitul Valentin a mai așteptat încă o săptămână, și apoi încă o săptămână, și apoi încă două săptămâni. După ce a așteptat opt săptămâni fără nici un răspuns, i-a spus părintelui Grigorie că este deajuns și l-a primit în Biserica sa în luna august a anului 2001 de sărbătoarea Sfântului Maxim Mărturisitorul. Apoi după mai bine de trei luni, în mijlocul lunii noiembrie a anului 2001, părintele Grigorie a primit o scrisoare de la Mitropolitul Nifon pe care toți au recunoscut-o ca fiind o dezlegare “cu dosul palmei”. După ce l-a criticat că este nerespectuos, provocator, și jignitor, etc., a declarat: “Nu mai sunteți un membru al Bisericii Adevăraților Creștini Ortodocși din Grecia și din Afara Granițelor; și prin urmare, nu avem răspunderea pentru viitorul dumneavoastră”.
Unii din clerul inferior din Lamia în corespondență cu arhimandritul Grigorie înainte de plecarea sa din Biserica Greciei, i-au spus că datorită faptelor mitropolitului Nifon, ar trebui ca să plece din Biserica lor, dar “poate să fie sigur de faptul că și dacă va pleca, mitropolitul Nifon va continua să se țină după dânsul”. Părintele Grigorie s-a gândit că asta este absolut ridicol, dar s-a întâmplat cu adevărat acest lucru, pentru că în anul 2002, episcopul Grigorie a primit o scrisoare din partea mitropolitului Nifon declarând că va fi judecat de acesta din motiv că a arătat lipsă de respect episcopului său și pentru că a plecat din Biserica Grecească. Episcopul Grigorie a trimis apoi această scrisoare secretarului Sinodului din Grecia, care a răspuns că episcopul Grigorie ar trebui să-l ignore, spunând că i-a zis mitropolitului Nifon că acest lucru este absurd, deoarece deja i-a comunicat arhimandritului Grigorie în scris că, “Nu mai sunteți un membru al Bisericii Adevăraților Creștini Ortodocși din Grecia și din Afara Granițelor; și prin urmare, nu avem răspunderea pentru viitorul dumneavoastră”. Secretarul Sinodului i-a spus de asemenea că nu are absolut nici un drept canonic ca să-l judece pe episcopul Grigorie. Rezultatul final al acestui nefericit mitropolit Nifon va fi explicat în continuare.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.