Notă introductivă: Odată cu „ridicarea” Anatemelor de la 1054 asupra romano-catolicilor din decembrie 1965, patriarhul apostat al Constantinopolului a dorit să obțină sprijinul tuturor Bisericilor Ortodoxe surori în acest demers. Astfel, în ianuarie 1966 acesta comunică Patriarhiei Române intenția de a vizita România. Dorința acestuia se împlinește în octombrie 1967, când Patriarhul Athenagoras alături de mitropolitul Meliton de Calcedon (cel care a fost la Roma pentru a ‘ridica’ anatema simultan cu Athenagoras la Constantinopol) împreună cu suita sa vine în România pentru a se întâlni cu Sinodul BOR (după ce a vizitat Biserica Sârbă, iar apoi cea Bulgară). Este prima vizită a unui patriarh Ecumenic pe teritoriul românesc după aproape 260 de ani. Acest eveniment, precum și poziția Sinodului BOR față de Ecumenism, a mănăstirilor vizitate de Athenagoras în acea săptămână este relatat în Buletinul Oficial al Patriarhiei Române, nr. 9-10 din 1967.
Luni, 16 octombrie
Sosirea delegației Patriarhiei Ecumenice formată din 10 persoane sosesc pe aeroportul Băneasa, București. Sunt întâmpinați de Sinodul permanent al BOR, împreună cu teologi, conducători ai Institutelor Teologice, precum și alți oameni de vază: Patriarul Justinian Marina, Justin Moisescu (următorul Patriarh), Nicolae Corneanu (cel ce s-a împărtășit cu catolicii în 2008), N. Nicolaescu (rectorul Institutului teologic universitar), Nicolae Grosu (directorul Seminarului teologic din București), etc.
După primirea oaspeților, a slujirii unei doxologii, patriarhii își adresează unul altuia cuvinte de întâlnire, în care aproape imediat se observă tema ce îi frământă, Ecumenismul.
Citat din cuvântarea patriarhului Justinian:
Citat din cuvântarea patriarhului Athenagoras:
Athenagoras și însoțitorii săi au fost ulterior întâmpinați și de către stareți, arhimandriți și viețuitori ai mănăstirilor Cernica, Căldărușani, Pasărea, precum și credincioși din satele vecine Cernicăi:
Marți, 17 octombrie
Athenagoras și suita sa vizitează bisericile Sfântul Elefterie, Parcul Domeniilor din Capitală. Apoi, au plecat spre Mănăstirea Curtea de Argeș unde au fost întâmpinați de PS Iosif, episcopul Râmnicului, consilieri parohiali, protoierei, preoți și o mulțime de mireni din oraș și satele vecine.
Miercuri, 18 octombrie
Cei doi patriarhi ajung în orașul Târgoviște, întâmpinați fiind de către protopopul orașului, călugări și călugărițe, și mulțime de credincioși.
După vizita Curții domnești din Târgoviște, suita a ajuns la mănăstirea Dealul, unde au fost întâmpinați de viețuitorii acesteia:
Ulterior, au ajuns și la Mănăstirea Ghighiu, Ploiești, unde au venit și viețuitori de la mănăstirile Suzana și Țigănești pentri a primi binecuvântarea celor 2 patriarhi:
Joi, 19 octombrie
Vizita mănăstirii Antim, București:
După aceste vizite, Sinodul BOR împreună cu Athenagoras și suita sa realizează o ședință Sinodală. Chiar de la deschiderea ședintei, Justinian stabilește ca preocupare principală chestiunea Ecumenismului:
Aceste teme surâd patriarhului Athenagoras, care spune așa:
Din cuvântarea patriarhului Justinian, acesta laudă intrarea BOR în Consiliul Ecumenic al Bisericilor din 1961. În același timp deplânge poziția mai rigidă (în acel moment) a Bisericii Romano-Catolice, căci aceasta nu era atât de deschisă ecumenismului, pe cât este Biserica Ortodoxă Română:
Această atitudine a Romei, de a nu dori să fie pe picior de egalitate cu Biserica Ortodoxă, a fost o temă centrală pe care a deplâns-o patriarhul Justinian către Athenagoras, ca fiind o piedică în calea Ecumenismului ce și-l dorea:
Totuși, aceste fapte sunt îndreptate de pașii făcuți de către Roma: întâlnirile patriarhului Ecumenic cu papa Ioan Paul al VI-lea, precum și ridicarea reciprocă ale Anatemelor de la 1054!
Ridicarea reciprocă ale Anatemelor de la 1054 apreciată cu seriozitate de către Biserica Ortodoxă Română:
Constituirea Comisiei Mixte în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva, ridicarea reciprocă a anatemei din 1054 de către Biserica Constantinopolului și Biserica Romei, ca și vizita recentă a Papii Paul al VI-lea la sediul Patriarhiei Ecumenice, sînt fapte a căror însemnătate nu au scăpat să fie cu seriozitate apreciate de către Biserica Ortodoxă Română. – Patriarhul Justinian Marina, 1967.
Ecumenismul dorit de Justinian era de raportare ca între două Biserici-surori: Ortodoxă și Romano-Catolică, iar nu așa cum îl dorea Roma: întoarcerea oilor rătăcite în sânul Catolicismului. Mai mult decât atât, deplânge și situațiile când, căsătoriile mixte dintre ortodocși și catolici nu sunt recunoscute de către Biserica Romano-Catolică. Așa cum le recunoaștea BOR:
De asemenea, Justinian aduce în discuție și hotărârea BOR (din martie 1967) în cazul în care romano-catolicii nu recunosc căsătoriile mixte:
De asemenea, în acea ședință s-a adus în discuție și ecumenismul în relațiile cu alte confesiuni creștine:
Seara, după ședinta sinodală, musafirii au avut parte de o petrecere ecumenistă, în palatul patriarhal (ecumeniști, romano-catolici, armeni, protestanți, luterani, unitarieni, reformați, adventiști de ziua a 7, penticostali, musulmani, anglicani, etc):
Desigur, într-o asemenea împrejurare, patriarhul Justinian a cuvântat:
Dragostea între [toate] Bisericile creștine să fie în așa fel încît ele să nu se mai trateze ca străine și dușmane, ci ca rude și prietene în Hristos, și „împreună-moștenitoare și mădulare ale aceluiași Trup al făgăduinței lui Dumnezeu în Hristos” – Justinian Marina.
În aceeași cuvântare, patriarhul Justinian, continuă cu o tâlcuire în același duh al înșelării ecumeniste a Sfintelor Scripturi:
Și, cu un toast de încheiere, Justinian urează lui Athenagoras:
Athenagoras, adânc mișcat de cuvintele de mai sus, după multe muțumiri tuturor participanților la seara ecumenică, adresându-se patriarhului Justinian, a exclamat:
Cine ar putea să-l descrie pe Prea Fericitul Patriarh Justinian? În afară de toate însă l-am văzut și ca teolog. Un teolog actual. Teologii trecutului – și din fericire aici de față nu se găsește nici unul dintre aceștia – vorbeau numai despre deosebirile dintre Bisericile creștine, ne țineau despărțiți între noi, creștinii, vorbeau numai despre deosebiri, de cele care ne despărțeau, și acestea erau lucruri puține. În realitate lucrurile cele mai multe sunte acestea care ne unesc. Fericită să fie pomenirea profesorilor Facultății de teologie de la Halki, unde am studiat acum 58 de ani. Niciodată nu ne-au vorbit despre unire, ci numai despre deosebiri în dogmatică, exegeză, în dreptul canonic. Așa se face că diploma pe care am luat-o acum 58 de ani am pierdut-o numaidecât. Eu am găsit teologul cel nou. Ce ne spune el? Să uităm trecutul. […] Avem un singur Dumnezeu. Aici, [] sînt de față laolaltă în această seară aproape toate religiile și toate Bisericile, copii ai aceluiași Unic Părinte. În ce ne deosebim? În căile pe care le ia fiecare ca să ajungă la Dumnezeu. […] În 1054, doi oameni, în Constantinopol, un patriarh și un cardinal au intrat în conlict: cardinalul Humbert și patriarhul Mihail Cerularie. De atunci a început scandalul. […] Noi am trăit însă această schismă timp de 900 de ani, aspră, fără punți, cu ură amară a unuia împotriva celuilalt, până când Domnul a binevoit și a venit întâlnirea de la Ierusalim și apoi ridicarea anatemei. […] Cine poate să spună ce vorbesc două suflete care au tăcut 900 de ani și s-au găsit din nou unul lângă altul? Este taina întâlnirii sufletelor oamenilor. Această taină o săvârșește și Patriarhul Justinian aici. Să uităm trecutul, să găsim cele ce ne unesc, care sînt multe, care sînt comune și, alături de un singur Dumnezeu pentru toate religiile, să fie un singur Hristos pentru toate confesiunile creștine. – Patriarhul Athenagoras, București, 1967
După multe alte aprecieri ale ecumenismului patriarhului român, Athenagoras a încheiat discursul înflăcărat de asemenea cu nădejedea împlinirii unirii dintre Biserici. Și cu un toast în sănătatea celor prezenți.
Vineri, 20 octombrie
Delegația vizitează atelierele și tipografia Institutului Biblic. De la ora 12 ambele părți au citit un comunicat despre activitățile comune din acele zile. La ora 20 seara, Athenagoras pleacă spre Sofia, Bulgaria, pentru a se asigura că toate Bisericile Ortodoxe primesc calea apostaziei ecumenismului.
Ce putem spune în fața acestei apostazii a Ortodoxiei Mondiale? Ceea ce se citește în prima Duminică a Postului Mare, a Sinodiconului Ortodoxiei (link). Tuturor ereticilor: Anatema!
Celor ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica Sa este împărțită în așa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină și în felul de viață, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile și chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, și care nu deosebesc Preoția și Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-știință sunt în comuniune cu acești eretici mai-nainte-pomeniți sau celor ce susțin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a creștinilor despărțiți, ANATEMA!
[Anatema înpotriva Ecumenismului,
a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor]
De citit:
Cuvânt în Duminica Ortodoxiei (despre ce este Anatema) – Binecuvântatul Ignatie Briancianinov
58 de ani de la „ridicarea” Anatemelor asupra catolicismului de către Patriarhul Ecumenic Athenagoras și Sinodul său
Protestul Sfântului Filaret la „ridicarea” Anatemelor din 1054 de către Athenagoras
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.