Pocăința unui episcop de comuniunea cu erezia trebuie neapărat primită de arhiereii dreptcredincioși

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Mai jos sunt aduse în fața cititorilor cazurile din istoria Bisericii de pe vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul, care arată că atunci când un episcop dorește să se căiască/lepede de comuniunea cu erezia, el nu o poate face doar prin mărturisire publică sau în fața preoților și mirenilor. Clerul/mirenii nu pot primi înapoi în Biserică un episcop în treapta arhierească. Pocăința acestuia trebuie primită de episcopii ce au păstrat succesiunea apostolică nepătată de erezie. Arhiepiscopul Pirrus după ce s-a lepădat de comuniunea cu erezia, s-a adresat Sfântului Maxim Mărturisitorul pentru pocăință. Acesta, fiind un simplu monah nu putea să-l primească înapoi în Biserică în treapta arhieriei, de aceea l-a trimis la Roma, unde Papa, ortodox fiind (de la dreapta credință credință nu căzuse toți episcopii, cum deseori se interpretează greșit), îi putea da înapoi harul episcopiei. [Nota redacției]


Sfântul Maxim Mărturisitorul și arhiepiscopul Pirrus

La Roma, Papa Ioan a convocat un sinod de episcopi și a anatemizat erezia monotelită. În mod similar, mai mulți episcopi din Africa, Byzakion, Numidia și Mauritania s-au adunat împreună și au anatemizat monofiziții. După ce Papa Ioan de la Roma a murit, un anume Teodor a fost hirotonit în locul lui. Ulterior, Arhiepiscopul Pirrus din Constantinopol a venit în Africa. Aici s-a întâlnit cu Sfântul părinte Maxim, care era renumit datorită viețuirii sale monahale. De asemenea Pirrus s-a întâlnit și cu episcopii evlavioși care erau în Africa. Ei, împreună cu Părintele Maxim, l-au mustrat cu bună dreptate și l-au întors de la erezie. Dar Sfântul Maxim i-a spus lui Pirrus că era doar călugăr și nu putea să primească mărturisirea de credință a episcopului. Sfântul Maxim l-a îndemnat pe Pirrus, pe lângă faptul să influențeze pe împărat, pe patriarhul și Sinodul său, să trimită mărturisirile lor de credință la papă. După aceasta, Pirrus a fost trimis la Papa Teodor la Roma. Pirrus a înmânat Papei Teodor mărturisirea sa de dreaptă credință și a fost apoi primit de Papă. Dar când Pirrus a plecat de la Roma și a venit la Ravenna, acesta s-a întors la propria vărsătură ca un câine.

Sursa: Marele Sinaxar al Bisericii Ortodoxe, Volumul August, pagina 366, tradus din limba greacă din lucrările Sfântului Simeon Metafrast.


Sfântul Maxim Mărturisitorul și episcopul Teodosie al Cezareei Bitiniei

dis. biz., XVI-XVII PG 90 153CD

Dar avva Maxim a luat imediat cartea Faptelor Sfântului și Apostolicului Sobor de la Roma și a arătat părinților, vorbindu-se în mod clar despre cele două  voințe și lucrări ale Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos; după care consulul Teodosie luând cartea [de la avva Maxim], a citit toate cuvintele Sfinților Părinți.  Atunci episcopul Teodosie a răspuns: ”Vede Dumnezeu, că dacă acest sobor nu ar fi pus anatema asupra acestor oameni, aș fi acceptat această [erezie] mai mult decât oricare altă persoană. Dar ca să nu pierdem timpul, ceea ce au spus Părinții, vorbesc și spun aceasta și în scris: două naturi și două voințe și două lucrări, […] și să fie unitate”.

Maxim: ”Stăpâne, eu nu întrăznesc să primesc de la dumneavoastră o mărturisire scrisă în privința unui astfel de subiect, fiind un simplu călugăr. Dacă Domnul v-a învrednicit să recunoașteți cuvintele Sfinților Părinți, așa cum cere Canonul, trimiteți o scrisoare în această privință către Papă […] A fost cineva ca după moarte să scape de învinuire, ce ține de credință, și de suferința din cauza vinei de a denatura credința? O, dacă împăratul și patriarhul vor imita milostivirea lui Dumnezeu; o, dacă ei se vor adresa Papei de la Roma: unul cu o hotărâre, iar celălalt cu o cerere de iertare sinodală, fără îndoială, cel puțin în conformitate cu obiceiurile bisericești, Papa, fiind de acord cu aceasta, având în vedere mărturisirea ortodoxă a credinței voastre, s-ar împăca în această privință cu dumneavoastră”

Sursa: https://azbyka.ru/otechnik/Maksim_Ispovednik/disput-v-vizii/


Un caz similar în zilele noastre a fost atunci când ROCOR/ROCE, după 8 ani ani de comuniune cu ereticii ciprianiți au întrerupt această comuniune, în 2002, acum 20 de ani. Acestora le-a fost adresată o scrisoare deschisă pe care o redăm mai jos [n. red.]

O scrisoare deschisă către mitropolitul Vitalie, clerul și poporul ROCE

Multe căi i se par bune omului,

dar la capătul lor încep căile morții.

[Proverbe 16:25]

Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus prin gura Sfântului Său Prooroc: „Dacă tu vei deosebi lucrul de preț de cel fără de preț, vei fi ca gura Mea” [Ieremia 15:19]. Din grijă pastorală și dragoste inspirată de îndemnul de mai sus ne adresăm vouă, care ați fost membri ai Bisericii Ruse și care acum vă aflați într-o stare de necanonicitate, o stare dezastruoasă de la „capătul căreia încep căile morții”. Vă rugăm, după cum spune proorocul Isaia: „… veniți să ne judecăm…” [Isaia 1:18]. Să privim cu discernământ și înțelegere starea dumneavoastră prezentă și să cercetăm cu frică de Dumnezeu calea pe care vă aflați, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; încercați-vă pe voi înșivă”. [2 Cor. 13:5].

Am menționat deja în afirmațiile anterioare despre încălcarea Canoanelor Sinodului al III-lea Ecumenic care afirmă că un episcop retras nu mai poate guverna Biserica și nici nu mai poate hirotoni pe nimeni în rânduielile sfinte. Sinodul dumneavoastră, inclusiv preoții săi, a emis o declarație deschisă prin care corectează greșeli grave din trecut, în special unirea cu Ciprian de Fili, dar aceasta aruncă din nou ROCE într-o lumină canonică nefavorabilă.

La 29 decembrie 2001, ați declarat deschis că eclesiologia și credința lui Ciprian de Fili sunt eretice și cad sub anatema Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate din 1983. Aceasta a venit la aproape opt ani după ce ați intrat în comuniune cu el și ați fost avertizat de mine însumi (prin trei scrisori deschise și numeroase altele în privat) atât înainte, cât și după acea nefericită unire din 1994. Ați fost avertizat și de respectatul canonist al Sinodului nostru, Episcopul Grigore (Grabbe), în epistola sa publică intitulată ”Ortodoxia dubioasă a grupului mitropolitului Ciprian”, la doar câteva luni după ce ați finalizat această unire. Preasfinția sa a spus în acea epistolă: „…oricât de înfricoșător ar fi să admitem, Soborul nostru a căzut sub propria sa anatemă”. De ce a spus aceasta? Pentru că, dacă intri în comuniune cu ereticii și concelebrezi Liturghia cu ei împărtășindu-te din potirul comun, devii ceea ce sunt ei, după învățătura Credinței noastre fără de prihană. Iată ce a scris Sfântul Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc Credința Ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparți, dar nici frați nu se cuvine să-i mai numești.” (Patrologia Orientalis, Vol. 17, p. 303)

În declarația de mai sus, de Dumnezeu insuflată, Sfântul Vasile îi condamnă pe cei care mărturisesc Ortodoxia în timp ce păstrează comuniune cu oameni de „o altă părere”. Ce să spunem despre Biserica Rusă din Străinătate, care a proclamat deschis în 1994 că credința sa este identică cu cea a ereticului Ciprian din Fili? [Din Viața Ortodoxă, Vol. 44, nr. 4 (iulie-august 1994), p. 46-50.]

Dar acum proclamând că Ciprian din Fili, Sinodul său din Rezistență și eclesiologia sa de „eretici sfințiți” sunt eretice, ați recunoscut că ați fost în afara Bisericii în ultimii opt ani; ba mai mult, prin acest fapt ați îndreptățit pe toți cei care au plecat de la dumneavoastră, inclusiv pe mitropolitul Valentin, care pregătise un protest împotriva acestei uniri, care să fie prezentat la doar trei luni după ce a avut loc această unire, la soborul din Lesna în 1994.

Din nou, amintindu-ne de cuvintele Părinților, care spun: „Cum să scăpăm de acea pedepsă care în viața viitoare îi așteaptă pe eretici, dacă spurcăm credința ortodoxă și sfântă prin unirea adulteră cu ereticii? [Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei – din viața Sfântului]”, ar trebui să doriți să vă corectați cum se cuvine poziția. În a doua epistolă canonică a Sfântului Atanasie cel Mare către Rufinian (acceptată de Sinodul al Șaselea Ecumenic), Sfântul scrie că cei care au fost înșelați sau constrânși prin violență să se unească în comuniunea cu arienii (ereticii) pot fi ierți prin pocăință și pot fi lăsatți să rămână în cler. Ei trebuie să-și anatemizeze în mod deschis credința greșită numindu-o ca atare și trebuie să mărturisească credința mărturisită de Părinți.

Canonul afirmă că pot fi iertați; dar de cine? Că li se permite să rămână în cler; dar li se permite de către cine? La pocăința lor; dar cui? Ei trebuie să-și anatemizeze greșeala și să mărturisească Credința; dar în fața cui?

Răspunsul este: ei trebuie să facă acest lucru înaintea Bisericii, care a rămas credincioasă lui Hristos. Prin urmare, nu-i puteți imita pe protestanți, care se pocăiesc singuri. Nu puteți imita Patriarhia Moscovei, care, după ani de apostazie, proclamă acum că s-a restaurat la puritatea Ortodoxiei și că acum constituie Adevărata Biserică a Rusiei. În loc să spuneți cuvinte străine de Ortodoxie, cum ar fi „Mi-am redat drepturile de cap al Bisericii”, ar trebui să auzim mai degrabă vocea care se pocăiește și care spune: „Am păcătuit și mă arunc la pământ înaintea milei Bisericii, prin ierarhia ei. Iertați-mă și primiți-mă înapoi.”

Prin urmare, vă chem pe toți să doriți remediile vindecătoare și mântuitoare ale Bisericii. De ce să nu trăiți și să nu aveți o temelie pe un teren statornic și canonic, în loc de încălcarea Canoanelor? Dumnezeu știe că nu avem nevoie de o altă biserică schismatică creată de cei care cred că sunt îndreptățiți să încalce Canoanele. Dacă acest lucru este inacceptabil pentru dumneavoastră, atunci ruperea de comuniunea cu Ciprian a fost înșelătoare, pentru că încă îmbrățișați credința lui eretică, că cineva poate cădea în erezie, așa cum ați făcut și dvs și totuși să rămână în Biserică.

Dumnezeu să vă lumineze, pentru ca harul Duhului Sfânt să vă îndrume înapoi pe calea îngustă a Evangheliei și a Canoanelor Bisericii.

+ Episcopul Grigorie de Denver

9/22 aprilie 2002

Sfântul Eupsihie din Cezarea