Singurul Sinod de episcopi știut de către părintele Grigorie care nu era implicat în nicio activitate ecumenistă era Biserica Greacă de Stil Vechi, care fusese în comuniune cu Biserica Rusă din Afara Rusiei cel puțin din 1960. Episcopii ruși au hirotonit arhimandriți greci la episcopie și astfel au păstrat continuitatea Adevăraților Creștini Ortodocși din Grecia (GOC). În 1969, Sfântul mitropolit Filaret a emis o scrisoare oficială de recunoaștere Sinodului GOC al Greciei. Acest Sinod de episcopi întotdeauna a păstrat comuniunea cu Biserica Rusă din Afara Granițelor până la unirea ei cu Ciprian. La recomandarea multora din Grecia, părintele Grigorie a fost sfătuit să se alăture arhiepiscopului al cărui nume era Hrisostom II (Kiousis), deoarece acel Sinod suferise recent o divizare, șase episcopi părăsind pe ceilalți șase episcopi. Se credea că această schismă se va vindeca în cele din urmă, și Sinodul va fi iarăși reunit. Părintele Grigorie nu cunoștea detaliile separării, dar știa că grecii au fost predispuși acestor separări de-a lungul istoriei lor. În luna martie a anului 1996, părintele Grigorie a călătorit în Grecia și a fost primit cu bucurie de către arhiepiscopul Hrisostom II.
I-a cerut părintelui Grigorie să fie reprezentantul său în Statele Unite și a fost ridicat la treapta de arhimandrit. La acea vreme arhiepiscopul îl pierduse pe episcopul său din New York, episcopul Petru și pe nepotul său arhimandritul Pavel Stratigeas. Se pare că părintelui Pavel i-a fost refuzată cererea de a fi hirotonit întru episcop de către greci, așa că Petru l-a dus pe nepotul său pentru a se întâlni cu mitropolitul Vitalie și a cerut ca să fie hirotonit. Asta era foarte important pentru ei, astfel încât să păstreze toată proprietatea bisericii sub controlul familiei. Mitropolitul Vitalie a precizat în derâdere că dacă părintele Pavel al său ar putea rămâne la mănăstirea Sfintei Treimi timp de un an, îl va hirotoni fără îndoială. Episcopul Petru și părintele Pavel nu au ezitat a se alătura Bisericii Ruse din Afara Rusiei, chiar dacă erau în comuniune cu Ciprian, deoarece ei înșiși aveau reputația foarte proastă de a da sfânta Împărtășanie mirenilor nou-calendariști. În ceea ce privește restrângerea stilului său de viață, prin a sta într-o mănăstire timp de un an, acest lucru era imposibil pentru părintele arhimandrit Pavel. În timpul când el și unchiul său cugetau cum să facă să fie hirotonit episcop încât micul lor imperiu să fie întreținut prin a sluji mirenilor nou-calendariști din Arhiepiscopia Greacă, părintelui Grigorie i-a fost dată sarcina de a corecta unele probleme la parohiile grecești din Statele Unite și Canada. Trecând timpul, episcopul Petru a murit și nepotul său a decis să se alăture ciprianiților! S-a ajuns la unele înțelegeri că într-o anume Duminică cei doi episcopi ciprianiți din California vor zbura la New York și-l vor hirotoni pe Pavel episcop. Arhiepiscopul Hrisostom a aflat din Grecia despre aceste vești și l-a contactat pe Pavel și l-a convins ca să-i părăsească pe ciprianiți, oferindu-i promisiuni de ridicare în rang. La aceste vești Pavel a zburat de îndată în Grecia cu câteva zile înainte ca cei doi episcopi din California să ajungă în New York. Au fost abandonați fără ca cineva să-i aștepte la aeroport sau să le pese de ei. Au trebuit să zboare înapoi în California uluiți. Nu se știe exact cele ce s-au întâmplat între arhiepiscopul Hrisostom și părintele Pavel, dar au apărut zvonuri în Grecia și America că va fi hirotonit episcop în viitorul apropiat. Aceste zvonuri au cauzat împotrivire chiar și în rândul Sinodului de episcopi. Atunci când părintele Grigorie a auzit aceste vești s-a întrebat dacă arhiepiscopul cunoaște de fapt ecleziologia și acțiunile părintelui Pavel din America. A hotărât așadar ca să-i scrie o scrisoare arhiepiscopului și Sinodului. În această scrisoare părintele Grigorie a descris ecleziologia necanonică și ciprianită al lui Pavel de Astoria, New York. El a folosit de asemenea propriile cuvinte ale părintelui Pavel, așa cum erau relatate în ziar, descriindu-și propria lui neascultare față de tradițiile Bisericii.
Se știa foarte bine în Statele Unite și Canada faptul că bisericile care erau deținute de către părintele Pavel și corporația/biserica lui slujea ecumeniștilor nou-calendariști din Arhiepiscopia Greacă astfel încât veniturile lor să se mențină la un anumit nivel ca să le acopere cheltuielile. E ca și cum s-ar vinde Tainele Bisericii, ceva foarte grav și interzis. Părintele Grigorie a documentat cu mare atenție fiecare declarație și afirmație pentru a arăta arhiepiscopului și Sinodului faptul că dacă l-ar alege pe părintele Pavel va fi o mare greșeală și un dezastru pentru Biserică în America. Unul dintre episcopii care se împotrivea cu vehemență hirotonirii lui Pavel era mitropolitul Calinic al celor doisprezece insule.
Această scrisoare de două pagini a fost revizuită de către mitropolitul Calinic astfel încât să le transmită și el tuturor episcopilor preocupările serioase ale celor din America. Mitropolitul a iubit scrisoarea atât de mult încât a tradus-o în grecește și a publicat-o în ziarul său (Aprilie-Mai-Iunie 1997), care a fost distribuită în toată Grecia și Sfântul Munte. Când știrile despre această publicație au sosit în America, Pavel a fost foarte înfuriat. În mânia sa l-a pus pe un avocat să-l sune pe părintele Grigorie și l-a amenințat că îl va da în judecată pentru calomnie. Realizând că tot ce a spus în scrisoare a fost documentat și adevărat, părintele Pavel a recurs la altă strategie. A conceput un subterfugiu diavolesc de a falsifica o scrisoare și a o semna cu numele părintelui Grigorie, unde ar fi recunoscut, că a avut relații sexuale cu părintele Pantelimon! A trimis această scrisoare Sinodului Grec încercând să demonstreze că părintele Grigorie este nepotrivit canonic a fi preot. A aflat un complice în episcopul Gabriel care era în acea vreme secretarul Bisericii Ruse din Afara Rusiei în Manhattan. Episcopul Gabriel era un episcop foarte indulgent și părintele Grigorie nu-i era de nici un folos datorită opoziției sale cu privire la unirea cu ciprianiții. El și cu părintele Pavel erau prieteni, și părintele Pavel l-a convins să ștampileze acest fals cu sigiliul Sinodului Bisericii Ruse și să o pună în dosarul părintelui Grigorie la sediul Sinodului. A cerut apoi o copie la acest fals cu o declarație scrisă pe ea din partea episcopului Gabriel, cum că această scrisoare este o copie adevărată din dosarul părintelui Grigorie din arhivele Bisericii Ruse din Afara Rusiei.
Când părintele Pavel a primit această copie de la episcopul Gabriel, a trimis-o arhiepiscopului Hrisostom cu denunțul părintelui Grigorie. Părintele Pavel a aflat încă un complice în arhiepiscopului Hrisostom care a înțeles că părintele Pavel nu putea fi hirotonit, atâta timp cât scrisoarea părintelui Grigorie va rămâne de necontestat. Atunci când arhiepiscopul Hrisostom a primit falsul acesta al părintelui Pavel, l-a convocat pe părintele Grigorie în Grecia, spunându-i doar că a fost denunțat de către părintele Pavel. N-a oferit alte detalii, așa că părintele Grigorie a concluzionat că părintele Pavel contesta corectitudinea scrisorii sale. Așadar părintele Grigorie s-a pregătit cu toate documentele necesare pentru a arăta că scrisoarea sa despre părintele Pavel este absolut corectă. S-a dus în Grecia și s-a prezentat înaintea Sinodului, care, spre surprinderea lui, nu a prezentat nici o întrebare despre scrisoarea sa, doar despre o scrisoare stranie care fusese trimisă de către părintele Pavel, și aparent semnată de către părintele Grigorie, admițând că a fost activ sexual cu părintele Pantelimon. Atunci când părintele Grigorie a văzut pentru prima oară această scrisoare, a declarat către Sinod că această scrisoare este cu adevărat falsă și că el niciodată nu a scris-o, nici nu a văzut-o! Arhiepiscopul a declarat că dacă această scrisoare ar fi adevărată, părintele Grigorie ar trebui caterisit din treapta preoției. Arhiepiscopul a zis că Sinodul va decide dacă această scrisoare este într-adevăr adevărată, dar dacă părintele Grigorie ar vrea ca să evite orice judecată împotriva sa va trebui să semneze un document menționând că părintele Pavel este un stâlp al Ortodoxiei, un far al credinței, un adevărat mărturisitor, singura nădejde pentru biserica din America, și că scrisoarea sa despre părintele Pavel nu este corectă. Dacă părintele Grigorie ar fi semnat această declarație, nu s-ar fi luat nici o măsură împotriva lui. Totul a devenit acum foarte limpede pentru părintele Grigorie și n-a vrut ca să semneze nimic și s-a întors în America. Întorcându-se la mănăstire, părintele Grigorie a avut ocazia de a examina cu atenție această scrisoare care a fost trimisă în Grecia de la episcopul Gabriel și părintele Pavel. Se preciza în această scrisoare faptul că părintele Grigorie ar fi citit scrisoarea părintelui Mina, care era unul dintre acuzatorii părintelui Pantelimon. Falsul era datat pe decembrie 1985. Spunea “Am citit scrisorile monahului Mina și ale fostul monah Mamant.” Asta era o greșeală colosală din partea falsificatorului, care a greșit în a determina când anume și-a scris părintele Mina scrisoarea, deoarece era scrisă în luna iulie a anului 1986! Acest lucru a dovedit că documentul a fost cu adevărat un fals. Atunci când Sinodul de Episcopi ai Bisericii Ruse au fost informați că au avut un fals în arhivele lor în dosarul părintelui Grigorie, l-au înștiințat pe părintele Grigorie precizând faptul că după ce i-au examinat dosarul, scrisoarea care a fost trimisă în Grecia de către episcopul Gabriel dispăruse și nu mai era în dosarul său! Această notificare a fost trimisă și semnată de către arhiepiscopul Lavru.
Care a fost concluzia acestor intrigi la Sinodul aflat sub arhiepiscopul Hrisostom? Răspunsul: arhimandritul Grigorie a fost anunțat în aprilie 1997 că a fost tăiat din Biserica lor! Mitropolitul Calinic al celor doisprezece insule a fost de asemenea tăiat din Biserica arhiepiscopului Hrisostom! El a rămas până acum de unul singur. Părintele Pavel a fost hirotonit episcop în Grecia în mod clandestin de către arhiepiscop! Nu s-a oferit nici o informare sau înștiințare în nici un ziar cum că se va face o hirotonie de către arhiepiscop și unii dintre episcopii lui! Opoziția cu privire la hirotonia părintelui Pavel a fost atât de mare încât arhiepiscopul s-a temut că cineva va striga în timpul slujbei “nevrednic.” Așa că hirotonia a avut loc într-o biserică ascunsă la miezul nopții! Foarte puțină lume a fost prezentă. Doar după hirotonie s-a dat de știre! În fiecare an în ziua în care părintele Grigorie a fost anunțat că a fost tăiat din Biserică, va trimite un mesaj părintelui/episcopului Pavel, încurajându-l să se pocăiască amintindu-i de proorocia Proorocului Zaharia [5:1] în care i se arătase secerea zburătoare care îi va tăia pe toți cei care falsifică și se jură strâmb. Nu a primit nici un răspuns pozitiv din partea episcopului Pavel. În cele din urmă, după câțiva ani, se pare că l-a ajuns secera și a suferit un atac cerebral grav care l-a lăsat timp de mai multe luni în comă, și apoi a rămas paralizat permanent pe partea dreaptă și fără a se putea controla! Când a ieșit din comă la spital, plângea tare către cei prezenți, cerându-le ca să-l implore pe părintele Grigorie să-l ierte pentru cele ce a făcut.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.