Predania Patristică

Se poate spune, repet, că nu sunteți de acord cu Biserica primară în această privință și că nu-i recunoașteți infailibilitatea, dar nu putem închide ochii în fața doctrinelor și Canoanelor sale total categorice. Ea nu recunoștea tainele ereticilor și schismaticilor și, dacă uneori permitea primirea lor fără ritualurile formale ale Botezului și Hirotonirii, acest lucru se făcea, așa cum o exprimă regulile menționate, cu un scop misionar. Astfel, prin Taina Pocăinței sau prin cele două Taine, ale Mirugerii și a Pocăinței, noii convertiți primeau și celelalte daruri ale Harului…

Acesta este răspunsul la absurdul ecleziologic conform căruia Biserica Ortodoxă nu ar avea un cap vizibil – și nici un alt cap în afară de Iisus Hristos – ca și cum o astfel de afirmație scandaloasă ar respinge Papismul. În realitate, este imposibil să existe o Biserică – trupul vizibil al lui Hristos – fără un cap vizibil, adică Episcopul. După cum am învățat [din ceea ce ni s-a predanisit], nimeni nu poate aparține Bisericii istorice – și, prin urmare, nici Bisericii cerești – fără legături vizibile cu Episcopul. Astfel, fiecare persoană botezată în Hristos este botezată în Biserica vizibilă, pământească…

În acest video părintele Ioan Miron prezintă evidențele canonice și patristice împotriva ideii că în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul toată ierarhia Bisericii a căzut în erezie și că aceasta s-ar fi restabilit singură în timpul Sinodului 6 Ecumenic prin simpla mărturisire de credință.

Dar după aceste cuvinte smerite, în care strălucea adâncul smereniei sale, chipul i-a strălucit ca soarele și a zis…

Este un lucru bun că acei contemporani ai Sfinților Apostoli — evreii și grecii — nu au gândit așa. Altfel, nu ar exista creștini sau creștinism în lume. Este bine că cei ce-l ascultau pe Sfântul Grigorie Teologul nu au gândit așa, căci altfel, grecii ar fi rămas arieni pentru totdeauna. Deci, cum vom răspunde la declarația prietenului nostru englez? Iată ce vom spune:

Ieri, la privegherea de toată noaptea, fraților, am vorbit despre ce dificultăți a întâmpinat Biserica Ortodoxă pe parcursul existenței ei – în vremurile străvechi a fost mai întâi o epocă de persecuții, iar după aceea o epocă a ereziilor.

Înțelegerea mecanică sau pur formală a Tainelor și a Bisericii duce chiar și pe cei mai educați oameni la cele mai prostești credințe, superstiții și acțiuni. Astfel, cucernicia față de credință, deși demnă de tot respectul, sub sclavia scolasticii occidentale a fost cauza următorului episod amuzant…

Și datoria noastră, datoria iubirii recunoscătoare, este să răspundem rugăciunii lui cu rugăciune.

Canonul afirmă că pot fi iertați; dar de cine? Că li se permite să rămână în cler; dar li se permite de către cine? La pocăința lor; dar cui? Ei trebuie să-și anatemizeze greșeala și să mărturisească Credința; dar în fața cui? Răspunsul este: ei trebuie să facă acest lucru înaintea Bisericii, care a rămas credincioasă lui Hristos.