Viața bisericească din Biserica Rusă din Afara Granițelor a continuat să fie liniștită la fel ca și în anii anteriori. Mitropolitul Filaret a adormit întru Domnul și un noul ierarh, mitropolitul Vitalie, conducea inițial Biserica în aceeași tradiție precum predecesorii săi.
În ciuda declarațiilor sale care uneori erau inconsecvente, niciodată nu s-a aflat întregul Sinod în nici un fel în înșelare până în anul 1992. Cam la acea vreme clericul caterisit Ciprian de Fili și Sinodul său eretic a încercat să amăgească Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor prin a intra în comuniune liturgică cu ei. Această încercare a fost inițiată de către episcopul ciprianit al Bulgariei, Fotie, prin contactul său cu cei mai indulgenți dintre membrii ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor. Îi incita ca să intre în comuniune, întâi nu cu Ciprian însuși, ci cu episcopii români cu care Ciprian se afla în comuniune.
Învățătura eretică a ciprianiților este în esență faptul că ei cred și învață că Sfântul Duh, Harul lui Dumnezeu, se sălășluiește în tainele ereticilor. Această învățătură hulitoare a fost scrisă inițial de către Augustin de Hipona, dar a fost respinsă de către Biserica Ortodoxă prin Sinoadele și Canoanele ei.
Eforturile acestui amăgitor episcop Fotie au avut succes în 1992, atunci când Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor a intrat în comuniune cu gruparea vechi calendaristă română asociată cu Ciprian. Acești episcopi români, pe cât de paradoxal ar suna, erau în comuniune cu Ciprian și totodată nu primeau învățătura lui eretică, anume că noii calendariști români aveau Har. Părintele Grigorie a fost singurul cleric din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor care s-a opus, dar nu a făcut-o în scris, ci doar prin apeluri telefonice către episcopii ruși. Arhiepiscopul Antonie al Los Angeles-ului i-a spus părintelui Grigorie că nu a rămas impresionat de episcopii români și a recunoscut sincer faptul că episcopii noștri ruși cunoșteau foarte puține lucruri despre ei. De asemenea nu exista nici o declarație oficială din partea Sinodului Rus, anume că ecleziologia acestor episcopi este identică cu a lor, dar faptul că au intrat în comuniune cu ei, implica același lucru. Părintele Grigorie a decis să aștepte și să vadă care va fi deznodământul acestei uniri, din moment ce nimeni nu a rupt comuniunea cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor, nici măcar nu a protestat, nici Sinodul Vechi Calendarist Florinit Grec, nici ceilalți episcopi mai acriviști din Sinodul Rus.
Un an mai târziu s-a pornit mișcarea înspre comuniunea ecleziastică cu tatăl acestei erezii, cu însuși Ciprian și gruparea sa din Grecia. Complotul perfid începea acum să se dezvăluie. Părintele Grigorie nu a pierdut timpul și a scris scrisori unor episcopi, pentru a-i informa despre învățăturile lui Ciprian și despre faptul că a fost caterisit de către episcopii care l-au hirotonit în Grecia, care erau de asemenea în comuniune cu Biserica Rusă. Episcopul Fotie al Bulgariei a folosit argumentul că din moment ce rușii erau în comuniune cu românii ciprianiți, nu exista nici un motiv pentru a nu fi în comuniune cu însuși Ciprian! Opiniile părintelui Grigorie au fost difuzate pe scară largă datorită scrisorilor sale deschise, dar probabilitățile acestei uniri erau încă necunoscute.
Părintele Grigorie nu-și putea da seama de manevrele care se făceau în spatele scenei. Canonizarea din luna iulie a anului 1994 a Sfântului Ioan Maximovici, a avut parte de o mișcare imensă din partea ciprianiților pentru a îndeplini această unire în timpul acestui eveniment din San Francisco. Chiar s-au și prezentat ei înșiși acolo în timpul slujbelor. Părintele Grigorie l-a întrebat pe mitropolitul Vitalie cine i-a invitat, dar nu știa. În timpul slujbei de priveghere pentru canonizare, însuși mitropolitul Ciprian în compania câtorva dintre episcopii săi s-a apropiat de mitropolitul Vitalie în altar și i-a oferit daruri din Grecia. Era un set format dintr-un engolpion și o cruce foarte scumpă. Au vorbit cam timp de cinci minute cu ajutorul unui interpret și apoi Ciprian și toți episcopii săi au ieșit brusc afară din altar și afară din biserică. Apoi părintele Grigorie s-a apropiat de mitropolitul Vitalie și l-a întrebat încet ce s-a întâmplat. Mitropolitul Vitalie a spus, “A cerut recunoaștere, și l-am întrebat cum l-aș putea recunoaște fără a consulta celălalt Sinod Grec cu care noi suntem în comuniune? După ce am zis asta, a plecat destul de nemulțumit”. Părintele Grigorie a răsuflat ușurat chiar s-a și gândit că unirea nu este posibilă.
În timpul sărbătorii din următoarea zi nu erau episcopi sau preoți ciprianiți prezenți. După canonizare s-a ținut o întâlnire sinodală. La această întâlnire episcopii ciprianiți au prezentat cererea lor plină de entuziasm pentru unirea cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor. Părintele Grigorie nu a știut exact cele ce s-au întâmplat la întâlnire, dar după aceea mitropolitul Vitalie i-a spus că unirea a fost supusă la vot și că el a fost singurul care s-a opus. A spus: “Fiind singurul care s-a opus, n-am vrut să mă port ca un dictator sau papă”. Așa că a lăsat să se producă unirea. Cu toate acestea, i-a spus părintelui Grigorie că nu s-a făcut nici un fel de coliturghisire, și că nu vor fi coliturghisiri, “așa că te rog să nu pleci! Dacă Întâistătătorii nu coliturghisesc, cum poate avea loc o unire?”, a întrebat el. Părintele Grigorie l-a contactat apoi pe arhiepiscopul Antonie al Los Angeles-ului pentru a-l întreba ce s-a întâmplat mai exact la întâlnirea sinodală. I-a spus părintelui Grigorie că unirea cu Ciprian a fost supusă la vot de către episcopii mai indulgenți și că el, arhiepiscopul Antonie, a fost singurul care s-a opus cu votul. Părintele Grigorie i-a zis că mitropolitul Vitalie a spus că el a fost singurul care s-a opus cu votul, la care arhiepiscopul Antonie a rămas uimit și a zis că nu este adevărat.
Indiferent de ceea ce s-a întâmplat în timpul întâlnirii sinodale, rezultatul a fost unirea cu caterisitul mitropolit eretic Ciprian. Atunci părintele Grigorie a început să trimită scrisori deschise încercând să corecteze această greșeală drastică. A trimis aceste scrisori la fiecare episcop, preot și diacon din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor din întreaga lume. Părintele Grigorie a căutat în felul acesta să demaște învățătura hulitoare a acestui eretic. Care a fost rezultatul? După a treia scrisoare deschisă, părintele Grigorie a primit o directivă din partea arhiepiscopului Alipie precizând că dacă nu va înceta să scrie și să protesteze împotriva acestei uniri va fi suspendat din preoție! Au fost destul de remarcabile și alte întâmplări din spatele scenei. Atunci când Sinodul Vechi Calendarist Grec aflat sub Arhiepiscopul Hrisostom a auzit că Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei s-a alăturat acestui lider al ereziei pe care ei l-au caterisit, au rupt comuniunea cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor pentru prima oară în istoria lor. Întâi, însă, au trimis documentul de caterisire a lui Ciprian la întâlnirea Sinodului Rus din Lesna, Franța, dar n-au primit nici un răspuns. Biserica Greacă Vechi Calendaristă și-a primit episcopia sa de la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor în 1961 și a fost întotdeauna în comuniune cu ea. De asemenea cam în acea perioadă episcopul Grigorie Grabbe a făcut renumita scrisoare deschisă precizând că Biserica Rusă, prin faptul că a intrat în comuniune cu Ciprian, a căzut sub propria ei Anatemă împotriva Ecumenismului din 1983.
Într-un final, episcopii din Rusia care au fost hirotoniți de către Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor protestau de asemenea împotriva acestei intercomuniuni cu Ciprian. În cele din urmă s-au separat de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor și și-au declarat independența datorită acestui fapt și a altor nereguli canonice. Ar trebui de asemenea notat faptul că în timpul canonizării sfântului Ioan Maximovici, nu s-a înregistrat nici o minune. Mulți au privit acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu, că un așa mare făcător de minuni care a umplut lumea cu multe minuni, a fost nemulțumit de unirea cu ciprianiții, și această nemulțumire a fost manifestată printr-o totală absență de minuni la canonizarea sa. Părintele Grigorie și mănăstirea sa au rămas împreună cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor deoarece mitropolitul Vitalie i-a spus că unirea n-ar trebui considerată ca fiind completă dacă nu s-a ținut nici o coliturghisire între Întâistătători. Această condiție a fost respectată până în luna decembrie a anului 1995 când, în ciuda tuturor avertismentelor care i-au fost date, mitropolitul Vitalie, de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului a Semnului, în orașul New York, a făcut pentru prima oară Sfânta Liturghie împreună cu mitropolitul ecumenist caterisit Ciprian de Fili. Mărturiile celor prezenți la această Liturghie au precizat faptul că potirul a vărsat o parte din darurile sfințite pe antimis! Atunci când părintele Grigorie a constatat faptul că într-adevăr a avut loc o coliturghisire, a decis că este timpul să plece din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor. Toți cei dimpreună cu el l-au susținut în această decizie. L-a înștiințat pe arhiepiscopul Alipie, chiriarhul său, că va trebui să plece din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor, deoarece nu vrea ca să fie în nici un fel de comuniune cu acest eretic. Arhiepiscopul Alipie a înțeles foarte bine și i-a spus că poate să plece. Arhiepiscopul Antonie al Los Angeles-ului urma să se mărturisească la părintele Grigorie, deci a trebuit ca să-l înștiințeze de asemenea și pe el.
Arhiepiscopul Antonie a înțeles, și i-a spus că nu-l poate urma în acel moment. Care a fost rezultatul acestei nefericite afaceri cu ereticul Ciprian de Fili? Rezultatul a fost că mitropolitul Vitalie a distrus Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor, și în cele din urmă a împlinit profeția puțin cunoscută a arhiepiscopului Andrei de Spring Valley, New York, care a spus că: “Dacă arhiepiscopul Vitalie va deveni vreodată mitropolit, va distruge Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor”. Comuniunea sa cu acest “Sinod de Rezistență” aflat sub Ciprian, a dus spre eventuala unire a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor cu Patriarhia Moscovei și cu toată Ortodoxia Mondială care îmbrățișează Ecumenismul. După opt ani însuși mitropolitul Vitalie a rupt comuniunea cu Ciprian și în cele din urmă a recunoscut faptul că teologia lui este eretică. În 2001 mitropolitul Vitalie a precizat că învățătura lui Ciprian cade sub Anatema dată de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor în 1983. La vremea când s-a făcut scrierea acestei vieți, în 2010, sfârșitul lui Ciprian de Fili a fost arătat lumii că a avut moartea unui ereziarh, prin faptul că a fost cinci ani în comă, cu ochii și cu gura deschisă și inima încă bătându-i.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.