Un ultim cuvânt cu privire la primirea arhiepiscopului Ambrozie

Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii. Deci, nu te rușina de a mărturisi pe Domnul nostru… [2 Tim. 1:7, 8].”

Arhiepiscopul Macarie al Adevăratei Biserici Ortodoxe (GOC) din Grecia a emis o declarație pe data de 7 ianuarie 2008 (s.v.), negând participarea sa la primirea arhiepiscopului Ambrozie în Adevărata Biserică Ortodoxă (GOC) din America.

Îl cunosc pe arhiepiscopul Macarie foarte bine, precum și condițiile dificile în care se află pentru a conduce treburile Bisericii sale, de asemenea și circumstanțele luptei actuale pentru adevărata Ortodoxie din Grecia. Cu toate acestea, această stare neplăcută de lucruri nu îi permite să se angajeze în falsuri. Prin urmare, doresc să afirm deschis că negarea sa scrisă nu este adevărată, și trebuie privită ca o postură politică pentru a potoli anumite elemente din Sinodul său.

Deoarece afirmația falsă a arhiepiscopului Macarie atrage suspiciune asupra sfintei noastre Biserici (GOC a Americii), este justificată o explicație completă cu o clarificare asupra situației actuale a Bisericii din Grecia.

În primul rând, trebuie să spunem că noi suntem succesorii legitimi ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei (ROCOR), ce a dat episcopatul Bisericii Vechi-Calendariste din Grecia. Noi nu avem de ce să rupem comuniunea cu dânșii, pentru că ei nu s-au abătut de la Credință, deși uneori pot spune și face lucruri care sunt iresponsabile, cum ar fi scrisoarea de negare menționată mai sus, scrisă părintelui Nichifor Groce. Din perspectiva noastră, GOC a Americii este în comuniune cu GOC a Greciei a arhiepiscopului Macarie, pentru nimic altceva decât mărturisirea lor de Credință. A rupe comuniunea cu frații Creștini de acceași Credință din motive mărunte, este un păcat împotriva lui Hristos și un păcat împotriva unității Bisericii. Să ne păzească Dumnezeu!

Într-adevăr, încă de când Biserica Rusă le-a dat episcopatul, am fost în comuniune cu dânșii. Când ROCOR s-a unit cu ereticul Sinod din Rezistență a ciprianiților, noi ambele părți, episcopii credincioși ai Bisericii Ruse și episcopii credincioși ai Bisericii Grecești, am întrerupt comuniunea cu ROCOR în același timp și pentru același motiv; prin urmare am menținut comuniunea unii cu ceilalți și am ținut unitatea Bisericii. Orice opinie că aceste două Biserici nu e una, este ilogică și prin urmare neortodoxă.

Atunci când privim la istoria GOC a Greciei, trebuie să recunoaștem că a fost afectată de două probleme supărătoare care au provocat un scandal nu mic pentru Biserica lor, și din nefericire pentru noi din America.

Prima problemă este hirotonirea grăbită a episcopilor ale căror caractere nu au fost pe deplin cercetate înainte de înălțarea lor. Acești episcopi nevrednici au cauzat diviziune și scandal în Grecia și peste hotare. Ei au cauzat ca GOC a Greciei să devină uneori disfuncțională în administrarea treburilor Bisericii, din cauza invidiei și ambițiilor lor. Acest lucru ne-a afectat pe noi, cei din America, doarece acești episcopi la un moment dat, au fost făcuți exarhi ai țării noastre, anume Nifon al Pireului și Hristofor de Salamina.

A doua problemă este viziunea sinodului asupra Americii ca un fel de extensie a Greciei sau ca un teritoriu misionar. Grecii nu-și amintesc că Ortodoxia a ajuns în America la sfârșitul anilor 1700, când Grecia era încă sub jugul turcesc/musulman. Ei nu-și amintesc faptul că prin ROCOR, care avea sediu în America, a dat episcopia grecilor vechi-calendariști în anii 1960. Acest lucru s-a făcut fără cunoașterea sau consimțământul Sinodului rusesc, cu toate acestea grecii nu se vor îndoi vreodată de validitatea hirotonirilor ce către arhiepiscopii Serafim de Chicago și Teofil de Detroit care l-au hirotonit pe Akakie (Pappas) și mai târziu de hirotonirea făcută de arhiepiscopul Leontie de Chile cu episcopul Akakie (Pappas) care, la rândul lor au hirotonit pe alții ca să-și continuie sfântul lor Sinod.

Nerespectând toate cele de mai sus, ei doresc în continuare necanonic să aibă biserici în eparhii ce nu sunt ale lor, unde deja există o ierarhie Ortodoxă stabilită. Dânșii doresc atât de mult să aibă o prezență în America, încât ei vor lua în considerare pe practic oricine le va solicita acceptul. Se pare că ei vor fi mereu orbi la faptul că fiecare încercare de-al lor ca să mențină biserici sau o prezență episcopală în America s-a sfârșit printr-un dezastru complet. Acest lucru este exemplificat prin istoriile lamentabile ale lui Petru, Paisie, Vincențiu și Pavel de Astoria, NY; și cu părere de rău considerarea unei uniri cu biserica homosexuală numită HOCNA. Mulțumim Domnului că Sindoul GOC a lui Macarie a respins orice uniune cu HOCNA, dar este lamentabil faptul că au acceptat în Biserica lor pe fiul “duhovnicesc” a HOCNA, părintele Nichifor Groce ca reprezentatul lor în America, cu reședința în Florida.

Acesta este un alt exemplu eșuat al unor episcopi ce încearcă să examineze istoria cuiva în cealaltă parte a planetei. Acceptarea acestui străin la o demnitate, a cărui nume descrie adecvat caracterul său, a fost un păcat canonic flagrant; căci a părăsit de bunăvoie adevărata Biserică (ROCOR), care era în comuniune cu GOC a Greciei și a preferat să se unească cu clerul homosexual a HOCNA! Prin urmare, Canoanele care denunță astfel de păcare îi condamnă pe cei responsabili. Necazurile continue produse de acest om fără îndoială au incitat scrisoarea adresată dânsului de arhiepiscopul Macarie, în care acesta din urmă neagă implicarea în primirea pocăinței arhiepiscopului Ambrozie și primirea ulterioară în GOC a Americii. Faptul că GOC a Greciei a primit un astfel de cleric în Biserica lor arată o lipsă fundamentală de discreție și nesocotire față de America. De ce îngăduie un asemenea cleric în Biserica lor și ignoră ordinea canonică și standardul necesar moral? Răspunsul este pur și simplu că dânșiii doreau să aibă o prezență acolo unde NU au dreptul canonic de a fi.

Să reiterăm următoarele:

1. Arhiepiscopul Macarie și cu mine am fost de acord la primirea arhiepiscopului Ambrozie, cu condiția ca acesta din urmă să îndeplinească anumite cerințe, cum ar fi un document prin care să renunțe la ecumenism, pe care l-a furnizat. Acesta a fost tradus într-o greacă perfectă și trimis în Grecia și primit de arhiepiscopul Macarie. Apoi și-a dat aprobarea.

2. Trebuie să se înțeleagă faptul că a fost un acord între doi ierarhi, pentru a îndeplini cerința de a fi nevoie de doi episcopi pentru a primi sau hirotoni un alt episcop. A fost de asemnea înțeles faptul că Sinodul GOC al arhiepiscopului Macarie nu a fost capabil să ia o astfel de decizie în prezent, din cauza caracterului sau dispoziției unui anumit membru al Sinodului și al său preot Groce din America. Această lipsă a dragostei creștine a acestui episcop și lipsa de râvnă apostolică, mai ales în ultimile vremuri în care doar câțiva mărturiesc adevărul, este un fapt deplorabil. Pe de altă parte, activitatea arhiepiscopului Macarie de dragoste pentru Biserica noastră ar trebui recunoscută și felicitată.

3. Ar trebui precizat că acest act de primire a fost doar în numele GOC a Americii și nu trebuia înțeles ca o declarație de intercomuniune între GOC a Americii și GOC a Greciei, pentru că nu am avut nevoie de așa o declarație, considerând nenecesar reafirmarea a ceea ce și o minte de copil ar putea înțelege.

4. Trebuie să se înțeleagă faptul că orice negare ulterioară a arhiepiscopului Macarie nu poate anula nicio decizie anterioară, mai ales dacă decizia anterioară a fost în conformitate cu Evanghelia, căci Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune: ”Ci al vostru cuvânt să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu [Mt. 5:37].” De asemenea Hristos spune că omul să dea socoteală pentru fiecare cuvânt al său [Mt. 12:36].

5. În sfârșit, s-ar putea ca declarațiile necorespunzătoare și eronate ale scrisorii arhiepiscopului Macarie către părintele Nichifor, așa cum se vede, să fi fost doar pentru câțiva, iar nu cu intenția de a fi puse pe internet. În orice caz, efectul lor sunt doar spre rănirea Bisericii. Să fie atenți cei care păgubesc Biserica, căci a spus Hristos că cine va cădea pe Piatră acela se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi [Mt. 21:44].

+ Arhiepiscopul Grigorie

Întâitsătătorul Sinodului Adevăratei Biserici Ortodoxe din America

Buena Vista, 25 iunie / 8 iulie 2008