Marii duhovnici ai României în fața ereziei ecumenismului și ale altor rătăciri

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme. (2 Tim 4 : 4-5)

Gheorghe Calciu (1925-2006)

„Numai noi și catolicii avem acest Har, neîntrerupt! […] Nicio clipă nu s-a întrerupt în Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică curgerea Harului… Singurii care au pierdut Harul sunt protestanții.„

Teofil Părăianu (1929-2009)

Despre rugăciunea în comun cu ereticii – „Mai demult Biserica era exclusivistă, în sensul acesta că considera că toți ceilalți care nu sunt membrii Ei sunt căzuți de la Adevăr … În realitate nu e așa!”

Despre rugăciunea împreună cu catolicii – „O să mai particip!”

Nicolae Steinhardt (1912-1989)

Extrase din ”Jurnalul Fericirii”:

Lecțiile de catechizare merg foarte repede; părintele Mina [Dobzeu] e îngăduitor și nepretențios, și e drept că și eu mă dovedesc a cunoaște destul de multe. Cei trei preoși se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întreb ce vreau să fiu, catolic sau ortodox? Le răspund fără șovăială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. Dar cei doi greco-catolici vor asista la botez și ca un omagiu pentru credinţa lor și ca o dovadă că înţelegem cu toții a da viață ecumenismului într-o vreme în care Ioan al XXIII-lea e pe tronul pontifical, voi rosti crezul în fața preoților catolici. Toți trei îmi cer să mă consider botezat în numele ecumenicității şi să făgăduiesc a lupta – dacă-mi va fi dat să ies din închisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima.

[…]

Reînnoiesc făgăduința de a nu uita că am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul, în asemenea împrejurări, e perfect valabil și fără de cufundare și fără de mirungere.

[…]

1967 Admirabilul Athenagora, patriarhul întîlnirii de la Ierusalim și al sărutului de la Istambul – al ecumenismului față de care m-am legat să-i fiu fidel – îi spune lui Olivier Clément că merge spre Cristos pentru că îl iubeşte și „nu e silit de nimic”

[…]

1963 În celula 88 (dacă nu mă înșel) de la Gherla, mare și ticsită, sunt mulți preoți de toate confesiunile. Ecumenismul e pus în practică. În fiecare dimineață, din inițiativa unui preot dîrz și a unor mireni inimoși, se organizează o slujbă interconfesională. Stau laolaltă preoți romano-catolici, uniți, ortodocși, pastori luterani și calviniști.

[…]

Gherla, martie 1964 Nu există vreo dogmă asupra relației dintre Duhul Sfînt și Fiu și prin urmare opiniile asupra acestui punct nu constituie erezii, ci sînt doar ipoteze teologice transformate în erezii de mentalitatea panbănuitoare de schisme încuibată în biserici.

Extras din documentarul „Sfinții Închisorilor”

Dumitru Stăniloae (1903-1993)

Pr. Stăniloae propovăduiește erezia Bisericilor nedepline în cartea sa de dogmatică ortodoxă (Teologia dogmatică ortodoxă), carte de căpătâi pentru mulți studenți la Facultatea de teologie:

Ilarion Argatu (1913-1999)

Grozăvii și practici de farmece (magie) în cartea „Vă sfătuiește Arhimandritul Ilarion Argatu, Ediția din anul 2006″ (câteva extrase):
Întrebare: Îmi cade părul. Medicii nu cunosc cauza.

Răspuns: Faci Spovedanie generală + împărtășanie. Tai din păr măcar un centimetru din tot capul. Părul tuns îl pui într-un pachet și îl arzi undeva afară din casă. Apoi de speli pe cap. După ce te-ai uscat, te uzi din nou cu Agheasmă. Repeți aceasta de 3 ori la 3 tunsuri consecutive.

Scoaterea părticelelor din timpul liturghiei:

Întrebare: Mi s-a furat ceva din casă și nu știu cine este hoțul.

Răspuns: Duminică duci la Altar un litru vin (cel sărac duce mai puțin) și o prescură (chiflă, pâine) cu trei lumânări aprinse, și să scoată preotul în timpul Sf. Liturghii Părticică pentru descoperirea celui care a furat. […] La sfârșitul Sf. Liturghii ceri Preotului Părticica. Dacă vine cel care a furat și-ți aduce înapoi lucrul, te oprești, nu mai scoți părticică. Altfel, continui în fiecare Duminică până primești obiectul.