Cronologia mateiților

  • iunie 1923 – patriarhul Meletie al IV-lea convoacă un „Congres pan-ortodox” pentru a schimba Ortodoxia la noul calendar! Toate Bisericile ortodoxe îl resping. Meletie al IV-lea, cu toate acestea, trece Constantinopolul la noul calendar, cu o notificare prealabilă a lui Hrisostomos (Papadopoulos), Arhiepiscop de Atena, că Biserica de Stat a Greciei ar fi de acord cu această schimbare. Nici o biserică ortodoxă nu întrerupe comuniunea cu Meletie.
  • martie 1924 – arhiepiscopul Hrisostom (Papadopoulos) instituie noul calendar (papal) pentru a fi folosit în Biserica Greciei. Creștinii pioși ortodocși din Grecia, alegând să utilizeze calendarul tradițional stabilit de către sfinții Părinți, refuză să accepte schimbarea și sunt persecutați.
  • 1910 -1927 – călugărul preot Matei (Karpatakis) părăsește Sfântul Munte Athos în neascultare, fără o binecuvântare din partea părintelui său duhovnicesc. El devine un preot vagabond, un preot atonit care încalcă sfintele Canoane. (Canonul 15 al Sfinților Apostoli, canonul 15 al primului Sinod Ecumenic, canonul 6 al celui de-al patrulea SE). În cele din urmă se stabilește într-o mănăstire din Keratea, la 50 de kilometri sud de Atena.
  • 1927 – mănăstirea ”Intrarea Maicii Domnului în biserică” din Keratea, Atica, este întemeiată de preotul-monah Matei și stareța Mariam Soulakiotou, fostă lucrătoare la o fabrică.
  • octombrie 1934 – George Paraschos și Basil Stamatoulis, președintele și secretarul general al comunității adevăraților creștini ortodocși (vechii calendariști greci), apelează la prim-ierarhul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, mitropolitul Antonie (Hrapovițki) de a hirotoni episcopi vechilor calendariști și să îi ia sub omoforul său. Mitropolitul Antonie și ROCOR și-au exprimat opinia public că inovația noului Minei a fost o eroare gravă și o încălcare a sfintelor Canoane, dar nu de o asemenea amploare ca să provoace încă o schismă reală, iar ROCOR încă recunoștea și avea comuniune cu noii calendariști ca făcând parte din aceeași Biserică Ortodoxă ca și ROCOR.
  • 13/26 mai 1935 – văzând că arhiepiscopul Hrisostom (Papadopoulos) nu va respinge inovația noului calendar, trei metropoliți părăsesc Biserica de Stat. Sinodul „Adevărata Biserică Ortodoxă” (G.O.C.) format din următorii trei episcopi greci în prezența a 25.000 de credincioși părăsesc Biserica de Stat: (Președinte) mitropolitul Gherman de Demetrias, mitropolitul Hrisostom de Florina și mitropolitul Hrisostom de Zakintos. De asemenea, se pronunță oficial că noii calendariști sunt schismatici. Peste 800 de parohii sunt înființate în toată Grecia.
  • mai 1935 – temânu-se de arestarea iminentă, 3 mitropoliți ai G.O.C. hirotonesc în grabă 4 episcopi noi: Gherman (Varykopoulos) de Ciclade, Hristofor (Hatzis) de Megara, Policarp (Liosis) de Diaulia și Matei (Karpatakis) horepiscop de Brestena. G.O.C. are șapte episcopi și face o notă pronunțată că bisericile nou-calendariste sunt schismatice.
  • 15 iunie 1935 – în timpul persecuției guvernului, mitropoliții Gherman, Hrisostom și episcopul Gherman sunt exilați la mănăstiri nou-calendariste îndepărtate, în timp ce horepiscopul Matei a fost îngrădit în mănăstirea sa din Keratea din cauza sănătății sale proaste.
  • septembrie 1937 – episcopul Matei de Brestena cere și nu primește un răspuns scris de la mitropollitul Gherman de Demetria ce să afirme în mod clar că Tainele noilor calendariști sunt fără har; el rupe comuniunea cu dânsul, numindu-l „fostul episcop al Demetriadelor”, ca și cum ar fi fost deja acuzat, judecat, condamnat și caterisit. Episcopul Matei, în acest moment, devine primul schismatic al mișcării vechi-calendariste grecești.
  • 1944-1949 – în această perioadă vicar-episcopul Matei suferă un accident vascular cerebral ce paralizează jumătate din corpul său pe toată partea dreaptă.
  • 26 august 1948 – episcopul Matei (Karpathakis) de Brestena este „autorizat” de Adunarea sa bisericească, condusă de stareța Mariam și protosinghelul Evgenios Tombros, de a alege și hirotoni episcopi de unul singur, un act necanonic, interzis de Canoanele Apostolice și de întreaga lege canonică a Bisericii, declarând că „cel mai venerabil, Episcopul nostru Matei de Bresthena ar trebui să procedeze la hirotonirea noilor episcopi, în măsura în care ceilalți pseudo-episcopi ai adevăraților creștini ortodocși nu înțeleg nici nu mărturisesc Ortodoxia, nici nu se unesc cu noi și nici nu sunt de acord să facă hirotoniri. Îi acordăm autoritatea de a proceda atât la alegerea oamenilor, cât și la hirotonirea lor imediată, în conformitate cu Canoanele divine și sfinte  și cu opiniile experților noștri în drept canonic și în conformitate cu practica întregii Biserici a lui Hristos, care a acceptat, în caz de necesitate (așa cum se întâmplă astăzi), o astfel de dispensă [oikonomia], după cum am auzit de la protosinghelul nostru Evgenios Tombros, care a explicat valabilitatea hirotonirii unui episcop de către un episcop în conformitate cu legea Bisericii Ortodoxe!” Ei s-au înșelat să creadă că Matei era singurul episcop Ortodox a rămas în lume. În plus, ideea că laicii și clerul inferior pot da o autoritate unui episcop (horepiscop), respinsă fiind de către sfinții Apostoli și sfintele Sinoade, se numește protestantism.
  • septembrie 1948 – vicar-episcopul Matei (Karpatakis) de Brestena îl hirotonește pe episcopul Spiridon de Trimiton (Cipru). Episcopul Matei era paralizat, astfel încât mâna dreaptă paralizată a trebuit să fie coborâtă și ținută pe capul hirotonitului în altar de stareța Mariam! Această hirotonire a fost necanonică, nu numai pentru că a fost făcută doar de un singur episcop (Canonul Apostolic 1), ci și pentru că Matei însuși era un vicar-episcop și vicar-episcopii nu pot hirotoni pe nimeni mai mult decât un subdiacon cu permisiunea mitropoliților lor (Canonul 10 din Antiohia). Această acțiune scandalizează mulți dintre clerul lui Matei care au asistat la acest act și îl părăsesc.
  • 29 octombrie 1948 – într-o scrisoare pastorală, cei trei episcopi floriniți mitropolitul Hrisostom de Florina și episcopii Hristofor de Megara și Policarp de Diaulia denunță „hirotonirile” lui Matei ca „un imprudență de nedescris care îl face vinovat pe episcopul Matei înaintea lui Dumnezeu.” Matei este etichetat ca un „învățător fals”, care a hirotonit noii episcopi „numai pentru a-și îndeplini propriile interese personale”.
  • 1949 – sătenii din jurul mănăstirii din Keratea se plâng de țipete provenite din mănăstire. Trecătorii au raportat țipete și gemete, dar oficialii nu au făcut nimic, deoarece nici măcar doctorii nu au fost autorizați pe teren prin ordinul stareței.
  • mai 1950 – vicar-episcopul Matei de Brestena moare, lăsând un sinod de episcopi care au fost hirotoniți necanonic. El lasă în urmă o biserică numită după el (Mateită), fondată pe încălcarea sfintelor Canoane.
  • noiembrie 1950 – oficialii guvernului din Atica, Grecia, primesc numeroase acuzații și rapoarte despre tratamentul inuman al copiilor care au avut loc în mănăstirea mateită de femei din Keratea.
  • 4 decembrie 1950 – 85 de oficiali guvernamentali și ofițeri de poliție la ora 6 dimineața invadează mănăstirea mateită din Keratea. Ei găsesc 36 de copii, băieți și fete, blocați din creștere, palizi și înspăimântați. Toți sunt transportați la spitalul pentru copii din Lavrion. Acuzațiile abundă de la vecinii de sunete de strigare din mănăstire, de torturarea copiilor și de dispariția lor, aflând mai târziu că au murit de tuberculoză și au fost îngropați în proprietatea mănăstirii. Timp de mulți an stareța Mariam a interzis ca niciun doctor să nu intre în mănăstire.
  • 1952 – stareța Mariam din mănăstirea mateită Keratea împreună cu alte călugărițe și monahi sunt arestate. S-a aflat că Mariam a acumulat o avere de aproximativ 150.000 de dolari prin luarea zestrei unei femei grecești care s-a alăturat mănăstirii.
  • ianuarie 1953 – după un an de anchetă, începe procesul Mariei Soulakiotou, stareța mănăstirii Keratea împreună cu alte călugărițe și călugări. Primul proces durează 12 zile. 41 de martori denunță detaliile îngrozitoare ale vieții din mănăstirea Keratea. La un moment dat, procurorul întrerupe un martor și spune: „Keratea este o rușine pentru toată Grecia. Părul capului meu se ridică. Gândiți-vă doar la aceasta: 150 de fete cu tuberculoză au murit acolo „. Într-adevăr, descoperirile care au provenit din proces au șocat națiunea Greciei. Stareța Mariam și o altă călugăriță au fost condamnate la 10 ani de închisoare, iar o altă călugăriță a primit o sentință de trei ani, iar un episcop mateit a primit o sentință de închisoare de un an pentru extorcare, delapidare, fraudă și alte infracțiuni.
  • 1953 – procesul stareței Mariam este redeschis. Vor fi necesare trei procese pentru a acoperi toate acuzațiile. Ea este arestată acum pentru 23 de acuzații, inclusiv crimă, fraudă, delapidare, răpire și asalt. Ea este condamnată la 16 ani de închisoare. Potrivit mărturiei medicale semnalate în cadrul procesului, s-a arătat că, ca urmare a abuzului de bătăi grave impuse de Mariam, cel puțin 177 de deținuți cunoscuți au murit la „mănăstirea ororilor” din orașul Keratea.
  • 1954 – stareța Mariam Soulakiotou moare în închisoarea de la Averov la vârsta de 71 de ani. Ea a devenit cunoscută ca cea mai rea ucigașă în masă din istoria modernă a Greciei. Ea și episcopul său mai mare, Matei (prințul și prințesa înșelării), au făcut de rușine mișcarea vechi-calendaristă din Grecia. Toate detaliile îngrozitoare ale nemiloasei Mariam, crimele, torturarea băieților și fetelor tinere nevinovați atîrnați cu fața în jos, goi și bătuiți până la inconștiență, provocând tuberculoză tinerior nevinovați, închiși ca niște animale, recurgând la foamete, omucidere, fraude, falsuri a scutirilor financiare, a spălării creierului, toate pentru a fi trimiși „în paradis fără de păcat”, pentru a curăța noii recruți de „demonii” lor, pentru că ea învăța și practica bătăi religioase asupra ucenicilor ei ca singurul mijloc de a obține mântuire.

    Toate lucrurile repulsive nu sunt scrise aici, dar sunt disponibile în multe rapoarte ziare grecești din acea vreme.

    Care este lecția pe care o învățăm din această istorie a mateiților? Tot ce a început cu neascultare și continuă cu neascultare se termină cu moarte.

    + Arhiepiscopul Grigorie

    Decembrie 2018