Marii duhovnici ai României în fața ereziei ecumenismului și ale altor rătăciri

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme. (2 Tim 4: 4-5)

Gheorghe Calciu (1925-2006)

Numai noi și catolicii avem acest Har, neîntrerupt! […] Nicio clipă nu s-a întrerupt în Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică curgerea Harului… Singurii care au pierdut Harul sunt protestanții.

Teofil Părăianu (1929-2009)

„Mai demult Biserica era exclusivistă, în sensul acesta că considera că toți ceilalți care nu sunt membrii Ei sunt căzuți de la Adevăr … În realitate nu e așa!„

Despre slujbele împreună cu catolicii:

O să mai particip!

Nicolae Steinhardt (1912-1989)

Extrase din ”Jurnalul Fericirii”:

Lecțiile de catechizare merg foarte repede; părintele Mina [Dobzeu] e îngăduitor și nepretențios, și e drept că și eu mă dovedesc a cunoaște destul de multe. Cei trei preoși se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întreb ce vreau să fiu, catolic sau ortodox? Le răspund fără șovăială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. Dar cei doi greco-catolici vor asista la botez și ca un omagiu pentru credinţa lor și ca o dovadă că înţelegem cu toții a da viață ecumenismului într-o vreme în care Ioan al XXIII-lea e pe tronul pontifical, voi rosti crezul în fața preoților catolici. Toți trei îmi cer să mă consider botezat în numele ecumenicității şi să făgăduiesc a lupta – dacă-mi va fi dat să ies din închisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima.

Reînnoiesc făgăduința de a nu uita că am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul, în asemenea împrejurări, e perfect valabil și fără de cufundare și fără de mirungere.

1967 Admirabilul Athenagora, patriarhul întîlnirii de la Ierusalim și al sărutului de la Istambul – al ecumenismului față de care m-am legat să-i fiu fidel – îi spune lui Olivier Clément că merge spre Cristos pentru că îl iubeşte și „nu e silit de nimic”

1963 În celula 88 (dacă nu mă înșel) de la Gherla, mare și ticsită, sunt mulți preoți de toate confesiunile. Ecumenismul e pus în practică. În fiecare dimineață, din inițiativa unui preot dîrz și a unor mireni inimoși, se organizează o slujbă interconfesională. Stau laolaltă preoți romano-catolici, uniți, ortodocși, pastori luterani și calviniști.

Gherla, martie 1964. Nu există vreo dogmă asupra relației dintre Duhul Sfînt și Fiu și prin urmare opiniile asupra acestui punct nu constituie erezii, ci sînt doar ipoteze teologice transformate în erezii de mentalitatea panbănuitoare de schisme încuibată în biserici.

Extras din documentarul „Sfinții Închisorilor”

Dumitru Stăniloae (1903-1993)

Pr. Stăniloae propovăduiește erezia Bisericilor nedepline în cartea sa de dogmatică ortodoxă (Teologia dogmatică ortodoxă), carte de căpătâi pentru mulți studenți la Facultatea de teologie:

Socotim că ele [confesiunile eretice] sunt biserici nedepline, unele mai aproape de deplinătate, altele mai depărtate.
Contrar mitropolitului Platon, care socotește că toate confesiunile sunt despărțăminte egale ale aceleaiași unice Biserici, spiritul învățăturii și tradiției ortodoxe ne impune să socotim că confesiunile neortodoxe sunt despărțăminte care s-au format într-o anumită legătură cu Biserica deplină și există într-o anumită legătură cu ea, dar nu se împărtășesc de lumina și puterea deplină a soarelui Hristos. Într-un fel deci Biserica cuprinde toate confesiunile despărțite de ea, întrucât ele nu s-au putut despărți deplin de Tradiția prezentă în ea.

Iar obiectiv și subiectiv îl cunosc pe Hrisots, dar nedeplin, celelalte confesiuni creștine. Acele confesiuni au dobândit prin aceasta în parte calitate de Biserici ale lui Hristos, fiind chemate la realizarea lor deplină ca Biserica lui Hristos. […]

Participarea lor [a ereticilor] nedeplină la Hristos, și aceasta în mare măsură fără vina lor, poate avea ca urmare o participare nedeplină la El și în viața viitoare, conform cuvântului Mântuitirului: „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt…” (In 14, 2)

Ilarion Argatu (1913-1999)

Grozăvii și practici de farmece (magie) în cartea „Vă sfătuiește Arhimandritul Ilarion Argatu, Ediția din 2006″ (câteva extrase):

Întrebare: Îmi cade părul. Medicii nu cunosc cauza.

Răspuns: Faci Spovedanie generală + împărtășanie. Tai din păr măcar un centimetru din tot capul. Părul tuns îl pui într-un pachet și îl arzi undeva afară din casă. Apoi de speli pe cap. După ce te-ai uscat, te uzi din nou cu Agheasmă. Repeți aceasta de 3 ori la 3 tunsuri consecutive.

Scoaterea părticelelor din timpul liturghiei:

Întrebare: Mi s-a furat ceva din casă și nu știu cine este hoțul.

Răspuns: Duminică duci la Altar un litru vin (cel sărac duce mai puțin) și o prescură (chiflă, pâine) cu trei lumânări aprinse, și să scoată preotul în timpul Sf. Liturghii Părticică pentru descoperirea celui care a furat. […] La sfârșitul Sf. Liturghii ceri Preotului Părticica. Dacă vine cel care a furat și-ți aduce înapoi lucrul, te oprești, nu mai scoți părticică. Altfel, continui în fiecare Duminică până primești obiectul.

Alte sfaturi pentru scoaterea părticelelor de la liturghie și încrederea în vise:

În timpul Sf. Liturghii, Preotul scoate Părticica, iar la sfârșit ceri să ți-o dea.

Dacă îl visezi în întuneric este mort

Dacă îl visezi în loc cu noroi sau murdar sau boală este mort și este în iad.

Dacă îl visezi că lucrează este viu…

Arsenie Boca (1910-1989)

*Pictură autoportret în persoana Sf. Ioan Botezătorul*

*Liturghie la care participă și ereticul arian Wulfilla (**credință eretică ce susține că a fost o vreme în care Dumnezeu-Fiul nu a existat**)*

*Poză cu pictura cu Wulfila îndeaproape*

*Pictura de la Drăgănescu a pr. Boca cu cele două Biserici: reprezentând Ortodoxia și Catolicismul*

*Poză în prim-plan al celor 2 biserici Hagia Sophia din Constantinopol și Bazilica Sfântul Petru din Roma (Ortodoxia și Catolicismul)*

*Pictură cu titulatură și aură de Sfânt al lui Francisc de Assisi (eretic romano-catolic)*

Justin Pârvu (1919-2013)

Despre patriarhul eretic Teoctist Arăpașu:

Când mi-a zis un băiat că a murit Patriarhul, știți, odată m-a învăluit un vârtej parcă. N-am știut să mă explic, parcă vedeam duhul lui și am spus:
Preafericite, să mă ierți că te-am judecat. Mult te-am judecat și zice: Dumnezeu să te ierte unde te duci. Astea au fost cuvintele, după ce mi-am revenit. Pentru că odată cu el este și căderea unui arbore… odată căzut arborele acesta, s-a dus după el, s-a format un gol unde Dumnezeu știe cât se va mai împlini această lipsă a arborilor. Iată că s-a dus din mijlocul nostru stâlpul Bisericii. S-a dus și și-a făcut datoria. Dumnezeu l-a luat acolo.