Introducere despre eretici
Ereticii sunt cei care se despart de Credința Bisericii, de tradiția Apostolică, de Evanghelie, respingând dogmele sau adăugând învățături născocite la ele, stricându-le astfel. Unele exemple sunt: arienii (care resping dumnezeirea lui Hristos), monofiziții (care unesc într-o singură fire nouă dumnezeirea și omenitatea lui Hristos), romano-catolicii (care strică învățăturile Evangheliei privind Persoanele Treimii, Harul, Biserica și multe alte doctrine), etc. Ca urmare a despărțirii lor duhovnicești de Biserică, Biserica îi respinge din comuniunea ei până când vor veni la pocăință.
Învățăturile Scripturilor, ale Părinților Bisericii și ale Sinoadelor Ecumenice despre absența mântuirii în rândul ereticilor și al celor aflați în comuniune cu ei
Prefață
Am ales cu bună știință să arătăm mai jos cuvintele aspre și atenționările puternice ale iubiților lui Dumnezeu slujitori, cu privire la erezie și comuniunea cu ea, nu cu scopul de a ataca și a osândi pe semenii noștri, pentru care Hristos, cu iubire dumnezeiască de nedescris, a binevoit a se face om și a îndura Patimile Sale mântuitoare, ci astfel încât nimic din ceea ce am fi putut preveni să nu-i împiedice să moștenească, atât în acest veac cât și în cel ce va să vină acel dar minunat la care El a dorit și pururea dorește să-i facă părtași. De vreme ce “pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă” și ne pedepsește “spre folosul nostru, ca să ne împărtășim de sfințenia Lui”, sfințenie fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul [cf. Evr. 12:6-14], nu este oare o dovadă de iubire din partea noastră față de cei care se lipsesc de harul și de trăirea în Dumnezeu prin direcția lor greșită, să le spunem despre primejdia lor și să-i avertizăm, “Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre”, așa încât cine este șchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece” [Evr. 12:13]? Ne dorim cu adevărat vindecarea fiecărui suflet, însă de multe ori omul bolnav crede că este sănătos, orbul că vede și schiopul că aleargă pe calea mântuirii, când el de fapt doar șchiopătează pe calea cea largă, la capătul căreia își va pierde sufletul; prin urmare este necesar să fim direcți cu cei asupra cărora duhul nepăsător ecumenist al vremurilor noastre s-a înstăpânit, astfel încât să-i trezim din somnul lor și să-i izbăvim de amăgirea nefericită a celui rău și să-i aducem pe calea cea dreaptă și îngustă care duce la Hristos, adevăratul Dumnezeu și Viața. Vorbind adevărul în mod direct, însă cu dragoste, noi urmărim învățătura mult pătimitorului, marelui rob al lui Dumnezeu, Sfântul Maxim Mărturisitorul, al cărui îndemn l-am redat aici mai jos:
„Scriu aceste lucruri nu pentru a cauza supărare ereticilor sau ca să mă bucur de răul lor – Doamne ferește; dar, mai degrabă, ca să ne bucurăm și să ne veselim de întoarcerea lor. Căci oare ce este mai plăcut celui credincios decât să vadă copiii împrăștiați ai lui Dumnezeu adunați iarăși la un loc? Nici nu vă îndemn să puneți asprimea mai presus de iubirea de oameni. Să nu fiu atât de nebun! Vă rog să faceți și să duceți la împlinire binele către toți oamenii, cu grijă și perseverență, făcându-vă tuturor toate, după trebuința fiecăruia. Doresc și vă rog să fiți aspri și neînduplecați cu ereticii doar în privința cooperării cu ei în orice fel prin care reaua lor credință ar fi ajutată. Căci eu socotesc ură față de om și abatere de la dumnezeiasca dragoste sprijinirea înșelării, astfel încât cei cuprinși de aceasta să devină și mai înșelați.„
Sfântul Maxim Mărturisitorul
[Patrologia Greaca, Vol. 91 col. 465c]
Încă o dată ne rugăm ca cititorii noștri să nu confunde cu duhul urii, duhul adevăratei iubiri, în care ne pasă de mântuirea voastră și în care prezentăm îndemnurile și atenționările Sfinților. Dacă cititorul găsește că se află în greșeală și are trebuință de îndreptare, să nu se simtă jignit, ca aflându-se astfel rușinat și cu orgoliul rănit, să se abată de la adevăr și de la Biserica ce îl poate vindeca, alipindu-se în schimb de nenumărații păstori și doctori mincinoși care-i vor spune că este sănătos și că nu e nici un pericol dacă se află în oarecare jurisdicție ecumenistă. Asta este o ispită mortală și astfel de cuvinte înșelătoare sunt pline de adevărată ură față de om. Să nu vă amăgiți, ci mai degrabă citiți cu atenție cuvintele Sfinților robi ai lui Dumnezeu de mai jos și țineți-vă bine de ele atunci când furtuna grijilor lumești, încercările și criticile din partea celorlalți amenință să te arunce înapoi în falsa biserică a ecumeniștilor. Dacă noi vom urma aceeași cale pe care plăcuții de Dumnezeu Părinți au urmat-o, atunci fără îndoială vom afla aceeași moștenire la capătul ei.
Învățătura Bisericii despre eretici și cei aflați în comuniune cu ei: extrase din Sfinții Părinți
„Ereziile (ereticii)…nu vor moșteni Împărăția Cerurilor”
Sfântul Apostol Pavel
[Epistola către Galateni 5:20-21]
„Noi știm că mântuirea în sine este a Bisericii celei Una și că nimeni nu poate să fie în afara Bisericii Ortodoxe și totuși să împărtășească Credința lui Hristos sau să se mântuiască… Nici noi nu oferim nici o parte a acelei nădejdi ereticilor celor fără de Dumnezeu, ci îi situăm în totalitate în afara acelei nădejdi; într-adevăr, ei nu au nici cea mai mică participare în Hristos, ci în zadar își atribuie lor acel Nume mântuitor.„
Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (secolul al IV-lea)
[Migne P. G. 59:725]
„Un alt lucru pe care fericitul îl propăvăduia și insista asupra lui era că niciodată, cu nici o ocazie, să nu se asocieze cu ereticii și, mai presus de toate, să nu ia niciodată Sfânta Împărtășanie cu ei, ´chiar dacă´, a spus fericitul, ´rămâi fără împărtășanie toată viața, dacă din cauza circumstanțelor nu poți găsi o comunitate a Bisericii Ortodoxe.´ Căci, dacă ne-am căsătorit legal cu o soție în această lume a trupului, ne este interzis de Dumnezeu și de legi să o părăsim și să ne unim cu o altă femeie, chiar dacă trebuie să petrecem mult timp despărțiți de ea într-o țară îndepărtată și vom fi pedepsiți dacă ne vom încălca jurămintele, cum, atunci, noi, care am fost uniți cu Dumnezeu prin credința ortodoxă în Biserica Ortodoxă – așa cum spune apostolul: „V-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfățișez lui Hristos fecioară neprihănită.“ (2 Corinteni 11: 2) – cum să scăpăm de acea pedepsă care în viața viitoare îi așteaptă pe eretici, dacă spurcăm credința ortodoxă și sfântă prin unirea adulteră cu ereticii?’„
„Căci ‘Comuniunea’, a spus el, a fost numită așa pentru că cel care are „comuniune” are lucruri în comun și este de acord cu cei cu care are „comuniune”. Prin urmare, vă implor cu seriozitate, copii, să nu vă apropiați niciodată de adunările ereticilor pentru a vă împărtăși acolo.’”
Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (sec. VII d.Hr.)
[Trei sfinți bizantini, „Viața Sfântului Ioan cel Milostiv”,
Traducători: Elizabeth Dawes și Norman H. Baynes,
St Vladimir’s Seminary Press, Crestwood: 1977; p. 251]
„‘Dar dacă,’ spun ei, ‘noi am conceput o poziție intermediară între dogme (a papiștilor și a ortodocșilor), atunci datorită acestui lucru noi ne-am unit cu ei și am săvârșit treaba noastră minunat, fără să fi fost siliți câtuși de puțin a spune nimic cu excepția a ceea ce corespunde obiceiului și care a fost moștenit (de la Părinți).’ Aceasta este exact modalitatea prin care mulți dintre cei de odinioară, au fost înșelați și determinați să-i urmeze pe cei care i-au condus către abisul abrupt al hulei; crezând că există un fel de poziție intermediară între două învățături care pot împăca contradicții evidente, ei au fost expuși pericolului.„
Sfântul Marcu al Efesului
[„Scrisoarea enciclică” (a se vedea Orthodox Word, Martie-Aprilie-Mai, 1967)]
Fără adevărata credință ortodoxă, nimeni nu se va mântui, fiindcă erezia desparte de Dumnezeu, de Biserică, de Har și de mântuire
„Au venit unii la Avva Agathon, auzind că are dreaptă și mare socoteală. Și vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu ești Agathon? Am auzit pentru tine că ești curvar și mândru. Iar el a zis: ei bine, așa este. Si i-au zis lui: tu ești Agathon bârfitorul și clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăși: Tu ești Agathon ereticul? lar el a răspuns: nu sunt eretic. Și l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ți-am zis ție le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu.” Iar ei, auzind, s-au minunat de discernământul lui și au plecat zidiți sufletește.„
Avva Agathon, Parintele pustiului
[The Evergetinos: Un text complet,
Tradus de Hm. Patapios &
Bp. Auxentios, CTOS:
Etna, CA, 1999; Bk. II, Vol. Eu,
Ipoteza II, p.44]
„Erezia separă pe orice om de Biserică„.
Al șaptelea Sfânt Sinod Ecumenic
[Mansi, Vol. XII, col. 1022cd;
Praktika, vol. II, p. 733a (Prima sesiune)]
„Biserica universală [catolică] este un mare paradis … și dacă cineva ar fi găsit în Biserică bolnav fiind de erezie din învățătura șarpelui … atunci el este izgonit din acest paradis, la fel cum Adam a fost alungat din paradisul [de odinioară].„
Sfântul Ioan Gură de Aur
[PG 59: 545CD]
„‘Este un Domn, o credință, un botez’ [Efes. 4:5] și aceasta credem cu tot sufletul, cu toată inima și cu toată mintea noastră, că întru nimeni altul nu este mântuirea, decât întru Iisus Hristos Nazarineanul [cf. Fapte 4:10-12]. Și aceasta credem și urmăm cu cuvioșie. Și cunoaștem că faptele fără adevărata dogmă nu sunt primite de Dumnezeu, nici adevărata dogmă fără fapte nu este primită de Dumnezeu. Care este folosul de a cunoaște învățăturile despre Dumnezeu, dar a face, cu nerușinare, desfrânare? Iarăși, care-i folosul de a trăi în înfrânare într-un chip bun, dar a huli cu neevlavie? Cea mai mare bogăție este învățarea dogmelor; dar este nevoie de un suflet treaz, pentru că sunt mulți cei furați de filosofía și înșelăciunea deșartă. Elinii, pe de o parte, fură pe mulți prin felul lor frumos de a vorbi. “Miere picură din buzele femeii desfrânate”. Pe de altă parte, iudeii înșeală pe cei care vin la ei, chiar prin dumnezeieștile Scripturi pe care le interpretează greșit, și cu toate că le studiază din copilărie până la bătrânețe, totuși îmbătrânesc tot neînvățați. Iar ereticii amăgesc inimile celor simpli prin vorbe bune și plăcute în aparență. Ei acoperă cu numele lui Hristos, ca prin miere, săgețile veninoase ale învățăturilor lor necredincioase. Despre toți aceștia Domnul spune: “Vedeți să nu vă înșele cineva”. Din pricina aceasta se impune și învățarea Simbolului Credinței, ca și tălmăcirile lui.„
Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului
[Cateheze-Cateheza 4: Despre cele zece dogme]
„Așadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos, folosiți numai hrană creștină! Depărtați-vă de buruiana străină, care este erezie! Că ereticii, pentru a părea vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor gânduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu miere și vin; cel care nu știe ia cu plăcere băutura otrăvitoare și moare din pricina acelei rele dulceți.„
Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei
[Epistola către Tralieni, VI]
„Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării și prind peștii pe neașteptate, asemenea și războinicii eresurilor, ascunzându-și gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiță îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie.”
Sfântul Isidor Pelusiotul
[Scrisori, Cartea I, Scrisoarea 102: Către citețul Timotei]
„Citim, în Livada Duhovnicească (Limonariul) a Sfântului Ioan Moshu:
„Un călugăr numit Teofan a venit să-l vadă pe marele bătrân Chiriac…” (El îi spune bătrânului că în țara sa el are comuniune cu nestorienii) “bătrânul încearcă să-l convingă de greșeala lui și il roagă ca să părăsească acea erezie mortală și să vină la sfânta, sobornicească și apostolească Biserică.” „‘Nu este altă mântuire decât numai în a cugeta drept.’” (Călugărul este interesat și bătrânul i-a oferit chilia sa zicând: „‘Am nădejde în Dumnezeu că bunătatea lui îți va descoperi adevărul!)
„Lăsându-l pe fratele în peșteră s-a dus la țărmul Mării Moarte și s-a rugat pentru el. Și iată cam pe la ceasul trei după amiază în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoșător la vedere, stând în fața lui și-i spune:
– Vino și vezi adevărul!
Și luându-l, la dus într-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și-i arată în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evagrie și pe Didim, pe Dioscor și pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alți câțiva.
– lată, îi spune acela ce i s-a arătat, acesta-i locul pregătit ereticilor și celor ce urăsc pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu și celor ce urmează învățăturile lor. Dacă îți place locul, rămâi în credința ta! Dar dacă nu vrei să încerci chinul acesta, vino la Biserica cea sfântă și sobornicească, așa cum ți-a spus bătrânul. Căci îți spun: chiar dacă ai săvârși toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreapta credință.”
„La cuvântul acesta fratele și-a venit în sine. Când a venit bătrânul, i-a povestit toate cele întâmplate așa cum le-a văzut și a trecut la sfânta, sobornicească și apostolească Biserică. Și a rămas împreună cu bătrânul în Calamon. După ce a stat mulți ani cu el, a adormit în pace.”
Sfântul Ioan Moshu
[Livada Duhovnicească; citat din „Commentary on the Latest Recommendations of the ‘Joint Commision For Theological Dialogue Between the Orthodox And Oriental Churches’”, Orthodox Life, vol. 42, no.3 (May-June 1991), pp. 5-18.; quotation appears on p. 17]
Oricine vrea să se mântuiască, trebuie să se depărteze de erezie și să vină la adevărata Biserică Ortodoxă
„S-ar putea spune mult mai mult împotriva acestei erezii detestabile și anticreștine … Dar … ca să nu spunem prea multe cuvinte, va fi bine să ne mulțumim cu dumnezeiasca Scriptură și să respectăm cu toții învățătura care ni s-a dat, atât în ceea ce privește alte erezii, cât și mai ales în ceea ce privește aceasta. Acea învățătură este după cum urmează: ‘Pleacă, pleacă, ieși de acolo, nu atinge nimic necurat; ieșiți din mijlocul lor și vă separați, care purtați vasele Domnului‘. Acest lucru poate fi suficient pentru a ne învăța pe toți, astfel încât, dacă cineva a fost înșelat de ei, să iasă de la ei, ca din Sodoma și să nu se întoarcă din nou la ei, ca nu cumva să sufere soarta soției lui Lot; și dacă cineva a reușit să se păstreze de la început curat de erezie, el se poate lăuda în Hristos și poate spune: „Nu ne-am întins mâinile către un dumnezeu străin; nici nu ne-am închinat lucrărilor propriilor noastre mâini și nici nu am slujit făpturii mai mult decât Ție, Dumnezeule, care ai creat toate lucrurile prin cuvântul Tău, Fiul cel Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, prin care Ție, Tatălui, împreună cu Cuvântul în Duhul Sfânt să fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.”
Sfântul Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei
[Istoria arienilor, 80]
“Ava Teodor spunea: dacă ești prieten cu cineva și se întâmplă să cadă în ispita curviei, dacă poți, dă-i mâna și trage-l în sus. Dar dacă va cădea în erezie și nu se lasă înduplecat de tine ca să se întoarcă, îndepărtează-te degrabă de el, ca nu cumva întârziind să cazi împreună cu el în groapă.”
Ava Teodor, Patericul Egiptean
[Apoftegmele Părințior din pustiul Egiptului, 315]
Dacă suntem în comuniune cu ereticii, vom pieri deopotrivă
“De cei care arată că mărturisesc Credința Ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparți, dar nici frați nu se cuvine să-i mai numești.”
Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Cappadociei
[*Patrologia Orientalis*, Vol. 17, p. 303]
„Un alt lucru pe care fericitul îl propăvăduia și insista asupra lui era că niciodată, cu nici o ocazie, să nu se asocieze cu ereticii și, mai presus de toate, să nu ia niciodată Sfânta Împărtășanie cu ei, ´chiar dacă´, a spus fericitul, ´rămâi fără împărtășanie toată viața, dacă din cauza circumstanțelor nu poți găsi o comunitate a Bisericii Ortodoxe.´ Căci, dacă ne-am căsătorit legal cu o soție în această lume a trupului, ne este interzis de Dumnezeu și de legi să o părăsim și să ne unim cu o altă femeie, chiar dacă trebuie să petrecem mult timp despărțiți de ea într-o țară îndepărtată și vom fi pedepsiți dacă ne vom încălca jurămintele, cum, atunci, noi, care am fost uniți cu Dumnezeu prin credința ortodoxă în Biserica Ortodoxă – așa cum spune apostolul: „V-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfățișez lui Hristos fecioară neprihănită.“ (2 Corinteni 11: 2) – cum să scăpăm de acea pedepsă care în viața viitoare îi așteaptă pe eretici, dacă spurcăm credința ortodoxă și sfântă prin unirea adulteră cu ereticii?’”
„Căci ‘Comuniunea’, a spus el, a fost numită așa pentru că cel care are „comuniune” are lucruri în comun și este de acord cu cei cu care are „comuniune”. Prin urmare, vă implor cu seriozitate, copii, să nu vă apropiați niciodată de adunările ereticilor pentru a vă împărtăși acolo.’”
Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (sec. VII d.Hr.)
[Trei sfinți bizantini, „Viața Sfântului Ioan cel Milostiv”,
Traducători: Elizabeth Dawes și Norman H. Baynes,
St Vladimir’s Seminary Press, Crestwood: 1977; p. 251]
“Să ne ferim din răsputeri să nu primim sau să dăm Împărtășanie ereticilor. ‘Nu dați cele sfinte câinilor,’ spune Domnul. ‘Nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor,’ încât să nu ne facem părtași în necinstea și osânda lor.”
Sfântul Ioan Damaschin
[Expunere corectă a Credinței Ortodoxe, IV,13]
“Dacă ar da cineva toți banii lumii și are părtășie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaș.”
Sfântul Teodor Studitul
[PG 99, 1205]
“Gură de Aur îi expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci și pe cei care sunt în comuniune cu ei ca vrăjmași ai lui Dumnezeu.”
Sfântul Teodor Studitul
[Epistola către starețul Teofil]
“Păziți-vă pe voi înșivă de erezia pierzătoare de suflet, comuniunea care este despărțire de Hristos.”
Sfântul Teodor Studitul
[P.G. 99.1216.]
“Ereticii au naufragiat deplin în privința Credinței; cât despre ceilalți, măcar că nu s-au scufundat în felul cugetării lor, totuși, din pricina părtășiei lor cu erezia, se află pe calea pierzării.”
Sfântul Teodor Studitul
Trebuie să-i părăsim pe episcopii care sunt eretici sau care se află în comuniune cu ereticii
„Pe măsură ce parcurgem calea cea corectă și aducătoare de viață, să smulgem ochiul care ne smintește, nu ochiul fizic, ci cel noetic. De exemplu, dacă un episcop … care reprezintă ochii Bisericii, se comportă într-o manieră rea și smintește oamenii, trebuie să fie smuls. Căci este mai de folos să vă adunați fără el într-o casă de rugăciune, decât să fiți aruncați împreună cu el în gheena de foc împreună cu Ana și Caiafa. “
Sfântul Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei
[Migne PG 26, 1257 C]
Nu vă înșelați, frații mei; cei care strică casele nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Dacă sunt dați morții cei care cu trupul strică casa cuiva, cu cât mai mult cei care strică, printr-o rea învățătură, credința lui Dumnezeu, pentru care Iisus Hristos a fost răstignit. Unul ca acesta, fiind întinat, va merge în focul cel nestins, la fel și cel care-l ascultă.(Către Efeseni, cap. XVI). În mod asemănător, oricine a primit de la Dumnezeu puterea de a distinge și totuși urmează un păstor nepriceput și primește minciuna drept adevăr, va fi pedepsit. „Ce comuniune are lumina cu întunericul? sau Hristos cu Belial? Sau ce părtășie are credinciosul cu necredinciosul? Sau templul lui Dumnezeu cu idolii? „Și asemenea zic eu, ce comuniune are adevărul cu minciuna? Sau dreptatea cu nedreptatea? Sau credința adevărată cu cea mincinoasă? De aceea a primit Domnul mir pe capul Lui, ca Biserica Lui să miroasă parfumul nestricăciunii. Căci spune [Scriptura], „Numele Tău este ca mirul turnat; de aceea fecioarele Te-au iubit; te-au închipuit; la mirosul mirurilor Tale vom alerga după Tine”. Să nu vă ungeți, deci, cu mirosul cel greu al învățăturii stăpânitorului veacului acestuia; fie ca Sfânta Biserică a lui Dumnezeu să nu fie dusă în robie prin vicleșugul său, așa cum a fost cu prima femeie. De ce nu suntem cu toții înțelepți, primind cunoștința lui Dumnezeu care este Iisus Hristos? Pentru ce pierim, în chip nebunesc, necunoscând harul, pe care ni l-a trimis cu adevărat Domnul?”
Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, al Antiohiei
[Epistola către Efeseni]
„Cum spune Pavel, „Ascultați-i pe cei care au stăpânire peste voi și supuneți-vă lor” (Evr. 13:17) După ce a spus mai înainte: „Priviți cu luare aminte cum și-au incheiat viața și urmați-le credința.” (Evr. 13: 7), el a spus apoi: „Ascultați pe cei care au stăpânire asupra voastră și supuneți-vă lor.” Ce atunci (zici tu), când este rău, ar trebui să ne supunem? Rău? În ce sens? Dacă în ceea ce privește problemele credinței, fugiți și evitați-i; nu numai dacă este un om, ci chiar dacă este un înger coborât din Rai; dar, în ceea ce privește viața lui, nu fiți prea curioși”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (secolul al IV-lea d.Hr.)
[Omilia treizeci și patru despre Epistola către Evrei]
„Este păstorul eretic? Atunci este un lup! Trebuie să fugi de el; nu vă lăsați înșelați să vă apropiați de el chiar dacă pare bun și blând. Fugi de comuniune și conversație cu el, așa cum ai fugi de un șarpe otrăvitor. “
Sfântul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului
[Omilia cincisprezece, 10]
Distincțiile și titulaturile oficiale nu contează, doar mărturisirea adevărată a credinței ortodoxe; cei care rămân în adevăr nu pot fi condamnați, ci vor primi mântuirea
“’Ca să știi’, spune el, ‘cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlpul și temelia adevărului’. Nu ca cea iudaică. Căci aceasta este care păstreaza Credința și propovăduirea Evangheliei. Căci adevărul este stâlpul și temelia Bisericii.”
Sfântul Ioan Gură de Aur
[Omilia a XI-a la Epistola I către Timotei, tâlcuire la versetul 3:15]
„Cei care sunt ai Bisericii lui Hristos sunt cei care sunt ai adevărului; iar cei care nu sunt ai adevărului nu sunt ai Bisericii lui Hristos … pentru că ni se amintește că trebuie să distingem creștinismul nu după față, care au titluri ecleziastice *, ci după adevăr și după exactitatea credinței.” *[de exemplu. „Patriarhul Constantinopolului” etc.]
Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscop și Făcător de Minuni al Tesalonicului
[Lucrări colecționate, II, 627, pp.10-16]
Chiar dacă falși ierarhi, în timp ce sunt în erezie, „vor reuși să înșele și să ademenească un anumit număr de ignoranți și să adune chiar și un număr considerabil de adepți, atunci aceștia se află tot în afara zidurilor sfinte ale Bisericii. Dar chiar dacă foarte puțini rămân în Ortodoxie și evlavie, ei sunt în Biserică, iar autoritatea și protecția instituției bisericești e la ei. Și dacă ar suferi pentru adevărata evlavie, atunci acest lucru va contribui fără îndoială la veșnica lor mărire și la mântuirea sufletelor lor”.
Sfântul Nichifor Mărturisitorul
[PG 100, 844D]
„Vă îndemn, așadar, să nu deznădăjduiți în suferințele voastre, ci să vă îmbărbătați prin dragostea lui Dumnezeu și să adăugați zilnic râvnei voastre știind că în voi trebuie sa fie păstrată rămășița adevăratei credințe pe care Domnul o va găsi la venirea Sa pe pământ. Nu trebuie să vă tulburați dacă unii episcopi au fost alungați din Bisericile lor. Dacă s-au ivit trădători chiar și printre clerici, nu trebuie să se clatine încrederea noastră în Dumnezeu. Nu suntem mântuiți de nume, ci de minte și scop și de iubirea adevarată pentru Creatorul nostru. Gândiți-vă că în capcanele care I-au fost întinse Mântuitorului nostru, arhiereii, cărturarii și bătrânii erau cei care unelteau aceste curse, că nu întâlneai decât câțiva oameni din popor care să primească cuvântul cu suflet sincer. Amintiți-vă că nu mulțimea se mântuiește, ci doar cei aleși de Dumnezeu. Nu vă speriați de mulțimea poporului care, ca și apele mării, se lasă dusă de vânturi în toate direcțiile. Dacă s-ar mântui numai unul, așa ca Lot în Sodoma, acela ar trebui să-și păstreze dreapta judecată cu nădejde neclintită în Hristos, pentru că Domnul niciodată nu va părăsi pe sfinții Săi. Salutați pe toți frații întru Hristos din partea mea. Rugați-vă cu stăruință pentru sufletul meu nenorocit.”
Sfântul Vasile cel Mare
[Epistola 257, Către călugării maltratați de arieni]
„Este dreptul tău să preferi mulțimea înecată în locul lui Noe care a fost salvat; dar în ceea ce mă privește, dați-mi voie să alerg la Arcă împreună cu cei puțini”. „Unul bine-plăcut lui Dumnezeu este de preferat în locul mulțimilor care nu fac voia lui Dumnezeu”.
Sfântul Teodor Studitul
[PG 99, 1081C; PG 99, 1084A]
„Să nu punem piatră de poticnire Bisericii lui Dumnezeu care, după Sfinți, poate fi limitată chiar și la trei ortodocși, astfel încât să nu fim osândiți de hotărârea Domnului”.
Sfântul Teodor Studitul
[Epistola către Starețul Teofil, PG 99, 1049C.]
„Când Sfântul Ipatie a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, i-a șters îndată numele din diptice, în Biserica Apostolilor, ca să nu mai fie pomenit la Proscomidie. [Aceasta a fost înainte de condamnarea lui Nestorie de către al treilea Sinod Ecumenic.] „Când episcopul Eulalius a aflat de aceasta, el a devenit îngrijorat de consecințele acestui lucru. Și văzând că a ieșit vestea în afară, Nestorie i-a poruncit, de asemenea, să-l mustre pe Ipatie. Căci Nestorie era încă puternic în oraș. Episcopul Eulalius i-a vorbit astfel lui Ipatie: De ce i-ai șters numele fără să înțelegi care ar fi consecințele? Sfântul Ipatie a răspuns: De când am aflat că a spus lucruri nedrepte despre Domnul, am încetat comuniunea cu el și nu-i pomenesc numele; căci nu mai este episcop. Atunci episcopul, supărat, a spus: Du-te si îndreaptă ce ai făcut, căci altfel voi lua măsuri împotriva ta. Sfântul Ipatie a răspuns: Fă așa cum vrei. În ceea ce mă privește, m-am hotărît să le sufăr pe toate și cu acest gând am făcut aceasta.”
Din Viața Sfântului Ipatie (Surse Creștine, nr. 177, pp. 210-214)
„În trecut, anatema era înfricoșătoare și de evitat atunci când era impusă de propovăduitorii evlaviei, celor hulitori. Dar de când îndrăzneața și insolenta lipsă de minte a ereticilor, contrar la orice lege dumnezeiască și umană și contrar oricărui fel de gândire, atât grecesc, cât și barbar, a devenit atât de arogantă încât să întoarcă anatema, pe care o meritau, înapoi către susținătorii Ortodoxiei și, pe măsură ce se certau, în nebunia lor barbară, pentru a-și îndeplini fărădelegea ecleziastică, atunci acea ultimă extremă înfricoșătoare a tuturor pedepselor a devenit un mit și o glumă, sau, mai bine zis, a devenit chiar de dorit pentru evlavioși. Cu siguranță că nu părerea cu totul îngâmfată a dușmanilor adevărului face ca pedepsele (în special cele bisericești) să fie înfricoșătoare, ci mai degrabă culpabilitatea celor condamnați; pentru că lipsa de vinovăție le preschimbă pedepsele într-o batjocură și le întoarce condamnările, iar rezultatele sunt cununi curate și slavă nemuritoare, în locul condamnării, pentru cel pedepsit de ei. Prin urmare, toți sfinții și evlavioșii aleg mai degrabă să îndure nenumărate ocări de la cei înstrăinați de Hristos, decât cu mari laude să aibă comuniune cu ticăloșii care urăsc pe Hristos și care urăsc pe Dumnezeu.”
Sfântul Fotie cel Mare
[Scrisoare către Ignatie, Mitropolitul Claudiopolisului,
PG 102, 833 A-C]
„Pentru o lungă perioadă de timp, fiecare sinod eretic și fiecare adunare a iconoclaștilor ne-a anatemizat (și nu numai pe noi, ci și pe tatăl nostru și pe unchiul nostru de asemenea bărbați care au fost mărturisitori ai lui Hristos și strălucirea ierarhilor); dar, prin anatemizarea noastră, au cauzat ridicarea noastră, deși fără voie, la tronul arhiepiscopal. De aceea, lasă pe cei care, împreună cu cei dintâi, s-au abătut fără judecată de la poruncile Domnului și au deschis larg poarta oricărei nelegiuiri, să ne anatemizeze chiar acum, astfel încât să ne poată ridica, așa șovăielnici cum suntem, de pe pământ în Împărăția Cerească.”
Sfântul Fotie cel Mare
[Scrisoarea 64 către Grigorie,
diaconul și arhivarul,
PG 102, 877 B-C]
A te abate ‘puțin’ sau ‘mult’ cu privire la credință este un păcat deopotrivă care duce la moarte
„Faptul că nu ne indignăm pentru lucrurile mici este cauza tuturor nenorocirilor noastre; și pentru că neregulile ușoare scapă de corectarea potrivită, cele mai mari se strecoară. La fel ca într-un corp, neglijarea rănilor generează febră, infecție și moarte; deci, în suflet, răul mărunt trecut cu vederea deschide ușa celui mai grav … Dar dacă de la început ar fi fost dată o mustrare adecvată celor care au încercat să se îndepărteze de la dumnezeieștile dogme și să schimbe un lucru mic, nu s-ar fi generat o asemenea epidemie, nici Biserica nu ar fi fost asediată de asemenea furtună; căci cel care răstoarnă chiar și ceva mic în credința sănătoasă, o va strica pe toată”.
Sfântul Ioan Gură de Aur
[Omilia I în Epistola către Galateni]
„A păcătui în privința dogmelor, indiferent dacă este mic sau mare, este același lucru; căci legea lui Dumnezeu este nesocotită în ambele cazuri”.
Sfântul Tarasie al Constantinopolului
[Actul 1 al celui de-al 7-lea Sfânt Sfânt Ecumenic;
citat din Pidalion {The Rudder},
tr. D. Cummings, p.775]
“Este nevoie să păzești toate fără nici o excepție și, mai presus de toate, cele ale Credinței. Pentru că dacă ai devia cât de puțin, păcătuiești păcat de moarte.”
Sfântul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului
[Epistola către Papa Nicolae al Romei; citat în Pidalion]
Toți sunt chemați la această luptă. Nu poți fi ‘ortodox doar în inimă’, în timp ce apostaziezi prin tăcerea din afară
„Nu numai cel cu rang sau experimentat este obligat să se străduiască să vorbească și să predea dogmele Ortodoxiei, dar chiar dacă cineva este ucenic, este obligat să spună adevărul cu îndrăzneală și deschis.”
Sfântul Teodor Studitul
[Scrisoarea a doua (Cartea a doua) către Monastics,
(PG 99, 1120 B)]
„Este o poruncă a Domnului să nu tăcem când credința este în pericol. Deci, atunci când este vorba de credință, nu se poate spune: „Cine sunt eu: un preot, un conducător, un soldat, un fermier? Sau un om sărac? Nu am niciun cuvânt de spus sau îngrijorare în această chestiune. ’Vai! Pietrele vor striga și tu rămâi tăcut și nepăsător?”
Sfântul Teodor Studitul
[Epistola 81, (PG 99, 1321 AB)]
“Mulți erau iraționali, încercând să-l convingă pe mucenic să-L tăgăduiască numai cu cuvântul pe Hristos, dar să aibă în suflet credința așa cum o va vrea, susținând că Dumnezeu nu se uită la cele rostite cu limba, ci la sufletul celui care vorbește. Însă, Mucenicul Gordie era statornic în credința sa și le-a răspuns, “Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva Ziditorului. Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu se lasă batjocorit! După gura noastră ne judecă Dumnezeu; din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește”.
Sfântul Vasile cel Mare
[Omilie la mucenicul Gordie]
Nu poate fi împăcare sau dumnezeu comun cu cei de altă credință. A susține aceasta este erezie
Sfântul Grigorie de Nyssa scrie în legătură cu pacea cu erezia că „mai bine este un război lăudabil decât o pace care desparte pe om de Dumnezeu”. „Căci dezacordul asupra evlaviei este mai bun decât acordul emoțional.”
Sfântul Grigorie de Nyssa
[Discursul 2.82 (În apărarea Fugii sale către Pont; PG 35: 488C);
și Discursul 6.11 (Primul Irineic; PG 35: 736AB)]
„Trăiește în pace nu numai cu prietenii, ci și cu dușmanii tăi; dar numai cu dușmanii tăi personali și nu cu dușmanii lui Dumnezeu.”
Sfântul Teodosie al Peșterilor din Kiev (+1074)
„Ferește-te, fiul meu, de eretici și de toată vorbăria lor, căci și țara noastră s-a umplut de ei! Mântuirea sufletului este cu putință doar prin viața trăită în Credința Ortodoxă. Căci nu este o credință mai bună decât Sfânta noastră Credință Ortodoxă. Fiul meu, nu este bine să lauzi credința altuia. Oricine laudă o credință străină este ca un detractor al propriei sale Credințe Ortodoxe. Dacă cineva ar lauda și credința lui și pe a altuia, atunci el este un om cu dublă credință și este aproape de erezie. Dacă cineva ți-ar spune: „credința ta și credința noastră sunt de la Dumnezeu”, tu, fiul meu, ar trebui să răspunzi: „Ereticule! consideri că Dumnezeu are două credințe? Nu auziți ce spun Scripturile: „Un Domn, o credință, un botez” (Efes. 4,5). Așadar, fiul meu, ferește-te de astfel de oameni și întotdeauna apără-ți Credința. Nu fraterniza cu ei, ci evită-i și urmează-ți Credința cu fapte bune!” „Fiul meu, chiar dacă ar fi nevoie ca tu să mori pentru sfânta Ta Credință, îndrăznește să îmbrățișezi moartea! Astfel, sfinții au murit pentru Credința lor, iar acum trăiesc în Hristos.“
Sfântul Teodosie din Lavra Peșterilor din Kiev (+1074)
[De la „Testamentul” său la Marele Prinț
Izyaslav din Kiev (1054-1068) pe care papistașii
au încercat să-l convertească la amăgirea lor
(I.P. Yeremin, „Moștenirea literară a lui Teodosie
a Lavrei Peșterilor de la Kiev “, TODRL,
1947, vol. 5, p. 171-172.)]
Sursa: trueorthodoxy.org
Vizionați vă rog și acest video important:
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.