Recent, mănăstirea Esfigmenu a avut parte de o nouă perioadă de persecuție. În vremurile anterioare când persecuția amenința mănăstirea, călugării erau intrasigenți pentru apărarea credinței adevărate, cea întemeiată pe principiile Ortodoxiei. Ultima încercare de a evacua călugării de la Esfigmenu, care erau nepomenitori, a avut loc în septembrie 1974. La acea vreme, ei au înfășurat mănăstirea cu un steag negru, care spunea „Ortodoxie sau moarte”. Atacatorii în cele din urmă s-au dispersat și i-au lăsat pe călugări în pace până în prezent.
Așa cum am văzut în istoria Ortodoxiei (chiar și în Vechiul Testament), când adevărata credință nu a fost ținută, ocrotirea lui Dumnezeu nu rămâne asupra celor ce nu țin dreapta credință. Din nefericire, se pare că vom vedea acest lucru să se confirme din nou prin expulzarea viitoare a călugărilor de la Esfigmenu din Sfântul Munte Athos. Recent, în istoria mănăstirii din Esfigmenu s-a produs o întorsătură nefericită care a întristat restul călugărilor zeloți ai Sfântului Munte Athos. Conducătorii mănăstirii (sinaxa) au ales să rămână împreună cu decăzutul arhiepiscop Hrisostom al II-lea (Kiousis) al Atenei, conducătorul unei fracțiuni a grecilor vechi-calendariști. Acest ierarh și sinodul său de episcopi au căzut în ecumenismul propovăduit de Ciprian de Fili, prin alegerea și ridicarea la rangul de episcop a ecumenistului ciprianit notoriu, arhimandritul Pavel (Stratigeas) de Astoria, NY. Pavel a fost „hirotonit” în ciuda unei istorii pline de activități și declarații ecumeniste de care nu s-a pocăit în mod oficial. Mai jos sunt niște exemple ale declarațiilor sale făcute în timp ce era membru al grecilor vechi-calendariști, contrar mărturisirii lor de Credință:
1. „Bartolomeu, desigur,… este ierarhul ce prezidă Ortodoxia„!
2. „La biserica Sfânta Marcela [biserica lui Pavel], mii din grecii noștri participă la slujbe. Dar am o problemă de conștiință pentru că ei sunt copiii duhovnicești ai lui Bartolomeu, toți aceștia. Aceștia aparțin Bisericii lui Bartolomeu. Eu aparțin Bisericii lui Hrisostom, care a declarat în mod expres că nu trebuie să oferim Tainele celor care urmează noul calendar. Cu toate acestea, eu dau Tainele adepților noului calendar„.
3. „Avem nevoie de umilință, de pocăință și de a ne întoarce la Biserica Mamă„.
4. „În conștiința mea eu aparțin Patriarhiei Ecumenice și Patriarhului Ecumenic Bartolomeu… Eu mă identific pe deplin cu cursul lui și sunt conștient de faptul că aceste cuvinte mă vor costa. Dar aceasta nu mă privește, pentru că eu cred în adevăr„.
(Aceste citate sunt preluate dintr-un interviu acordat lui Theodore Kalmoukas de la National Herald, care a fost tipărit în ediția de marți, 24 mai 1994.)
Istoria ecumenismului lui Pavel nu s-a încheiat în 1994. Din cauza afirmațiilor și acțiunilor arhimandritului Pavel, Sinodul lui Hrisostom al II-lea Kiousis a ezitat să-l hirotonească episcop. În 1994, arhiepiscopul Hrisostom al II-lea a rupt comuniunea cu ROCOR din cauza unirii ROCOR-ului cu Ciprian de Fili. În acel moment, Pavel, în dorința sa nesățioasă de a fi hirotonit la episcopie, s-a alăturat ROCOR. Când mitropolitul Vitalie a ezitat să-l hirotonească, Pavel s-a alăturat sinodului lui Ciprian de Fili pentru o perioadă scurtă de timp, sperând să fie hirotonit acolo. În același timp, el a denigrat pe fostul său Sinod și pe președinte (Hrisostom II Kiousis) cu următoarele afirmații tipărite public:
1. „Arhiepiscopul Hrisostom Kiousis și episcopii săi au purces la caterisirea dreptului mitropolit Ciprian și a episcopilor săi, care nu s-au alăturat niciodată noului Sinod sub Kiousis, pe motiv de ” ecumenism”, pentru că, la fel ca arhiepiscopul Petru, ei [Ciprian și episcopii săi n. trad.] considerau că noii-calendariști au Har„.
2. „Din cauza cursului extremist care este urmat de arhiepiscopul Hrisostom Kiousis, nu am văzut nicio altă soluție decât să ne întoarcem la biserica care i-a dat arhiepiscopului Petru episcopia sa și care are o ecleziologie similară cu a sa, cea a recunoașterii Harului printre bolnavii nou-calendariști și moderniști„.
3. „[…] Stăm ferm și în adevăr împotriva extremiștilor [arhiepiscopul Hrisostom și Sinodul Său] care astăzi doresc, din motive personale, să ne dividă pe noi, tradiționaliștii. Ei sunt oameni urâtori cu limbi prostești și tactici de politicieni și propagandiști„.
4. „Arhiepiscopul Hrisostom și toți episcopii lui … [au] … au adoptat o teologie fără fundament, adică o ecleziologie„.
5. „… Prin simplă reflectarea la faptul că mitropolitul Ciprian și episcopii săi … au fost caterisiți de arhiepiscopul Hrisostom și de Sinodul său și că asta pentru „ecumenism”, adică pentru credința că nou-calendariștii au Har. Acesta nu este o acțiune al unor indivizi competenți, să mă iertați. Și unde conduce incompetența în materie de ordine corectă, cum se poate cineva aștepta la o competență autoritară?„
6. „În timp ce nou-calendariștii și ecumeniștii s-au abătut de la credința corectă … ei nu au cedat în întregime ereziei…„
7. „Și considerăm că este datoria noastră să slujim celor care sunt … prinși în capcanele modernismului și ecumenismului …” „Dacă suntem condamnați pentru aceasta, atunci suntem condamnați cu împreună cu Părinții Bisericii și cu marile Sinoade, cu Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate, cu mitropolitul Ciprian și episcopii săi, precum și cu vechi-calendariștii bulgari și români„.
(Citatele de mai sus sunt preluate dintr-un interviu al personalului de redacție al ziarului periodic rus Pravoslavnaya Rus’, publicat de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate, Jordanville, New York. Articolul a fost publicat în Tradiția Ortodoxă, Vol. 8, Nr. 1, 1996, pag. 10-17.)
El a menținut ecleziologia ciprianită de mai sus până în ziua de astăzi. Sinodul lui Hrisostom al II-lea Kiousis l-a primit înapoi și chiar l-a susținut publicând o declarație în ziarul periodic oficial în care se afirma că este „un om foarte drept” și „singura speranță pentru Ortodoxie în America”! „Hirotonirea” lui de către Kiousis a avut loc la data de 26 februarie 1998. Când arhimandritul Pavel a fost hirotonit, călugării din Esfigmenu nu au făcut nici un protest și chiar l-au primit ca un episcop ortodox legal în mănăstirea lor. Aceasta a fost în contradicție directă cu reacția inițială a fostului stareț. Când el (Starețul Evtimie) a auzit că Pavel trebuia să fie hirotonit, el l-a anunțat pe Hrisostom al II-lea Kiousis că, dacă se va întâmpla acest lucru, mănăstirea sa va înceta să-l pomenească pe arhiepiscop.
Acceptarea lor ulterioară a lui Pavel a fost punctul de cotitură în istoria poziției mănăstirii ca mărturisitori Ortodocși. Ei au acceptat ecumenismul în persoana lui Pavel și au continuat să-l pomenească pe Hrisostom al II-lea Kiousis și acum se pare că vor suferi consecințele apostaziei lor de la credința adevărată. Pierderea mănăstirii și dispersarea călugărilor lor pare a fi iminentă. Dumnezeu să îi lumineze spre pocăință și mântuire. Alți zeloți, călugări nepomeniotri din Sfântul Munte Athos, nu țin comuniunea cu Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom II Kiousis tocmai datorită acțiunilor sale necanonice menționate mai sus și cele ulterioare.
+ Episcopul Grigorie de Denver și Colorado
9/22 ianuarie 2002
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.