Capitolul 1: Istoria timpurie

Arhiepiscopul Grigorie s-a născut într-o familie Ortodoxă veche, care este cunoscută în Liban și în Siria sub numele de Abu-Asaly (tatăl mierei). Această mare familie își are rădăcinile dintr-un trib vestit numit Gassanizi, care a emigrat din Yemen în secolul al VII-lea d. Hr. și s-a stabilit în regiunile Damascului, cu toții fiind creștini.

După cum știm din viețile Sfinților Mucenici Al-Harith și Elesvan (☦︎523) prezența creștinilor în sudul Arabiei a fost marcată de multe persecuții, prima din partea evreilor în timpul Sfinților mai sus pomeniți, și apoi datorate atacurile sălbatice ale Islamului. Când Islamul le-a dat de ales între convertire, exil sau moarte tuturor locuitorilor din Sudul Arabiei, creștinii cuprinzând tribul Gassanizilor au ales exilul și au migrat spre nord către Siria.

În vremurile bizantine, sub Împăratul Iustinian, acest trib creștin ortodox a protejat flancurile sudice ale Imperiului Bizantin. Când armatele musulmane au invadat Siria, mulți din acești oameni care au migrat din Yemen au fost din nou forțați să accepte Islamul sau să rămână ortodocși ca și persoane subjugate. A fost foarte dificil pentru toți creștinii aflați sub jugul islamic, și aceia dintre Gassanizi care nu s-au convertit la Islam au trăit într-o poziție decăzută în acea societate. Poziția a fost aceea a unor oameni cuceriți, care trebuiau să plătească bir și care au fost supuși prigoanei islamice și războiului timp de sute și sute de ani.

O mare mulțime, printre care și familia Abu-Asaly, nu au acceptat mahomedanismul, rămânând creștini ortodocși sub Patriarhia Antiohiei. Când erezia monofizită s-a împrăștiat prin Siria, mulți dintre Gassanizi au căzut afară din Biserică, însă nu și familia Abu-Asaly.

După Războiul din Crimeea din 1856, tensiunile au fost mari în Siria și exista o mare frică printre creștinii ortodocși. Un masacru a avut loc pe 9 Iulie 1859, când musulmanii au început genocidul nimicind satele creștine Rashaia și Hasbaia. Bunicul arhiepiscopului Grigorie, Simion avea două luni și locuia în satul învecinat Muhaidtha. O persoană a scăpat din acele masacre și a fugit la Muhaidtha pentru a-i anunța pe creștini. Unchiul lui Simion lucra pe câmp când a auzit că musulmanii făceau ravagii și că vin. Şi-a aruncat unealta cu care lucra și i-a luat pe cei doi nepoți ai săi, și a fugit, a fugit, literalmente, cu cei doi băieți, scăpând în următorul oraș mare și sigur. Şi-a lăsat totul – casa sa și toate lucrurile sale, și a fugit pentru a-și salva viața, către vest, în siguranța Beirutului.

Datorită atacurilor sălbatice continue ale persecuției musulmane și turcești de dinaintea Primului Război Mondial, unii din familia Abu-Asaly au migrat în Statele Unite ale Americii. Când bunicul arhiepiscopului Grigorie, Simion a venit în America în 1880 prin Insula Ellis, după cum se întâmplă de obicei, dacă numele de familie era prea complicat de pronunțat pentru grefier, se lua al doilea nume și îl făcea să fie numele de familie. Astfel bunicul arhiepiscopului Grigorie care se numea Simion Gheorghe Abu-Asaly, când a venit în America, a primit numele de familie Gheorghe. Legal a fost cunoscut cu numele de Simion Gheorghe și s-a stabilit în Worcester, Massachusetts. El a fost unul dintre fondatorii Bisericii Ortodoxe „Sfântul Gheorghe” din Worcester, una dintre primele biserici ortodoxe din Statele Unite. Pentru a sluji mulțimii de sirieni ortodocși din această țară, episcopul Rafael (Hawaweeny) a fost hirotonit de către arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Ruse din America Tihon, viitorul patriarh al Rusiei și nou Mucenic și episcopul Inochentie (Pustinski). Cu binecuvântarea Sfântului Sinod și din porunca Țarului-Mucenic Nicolae, episcopul Rafael a fost hirotonit pe 12 Martie 1904. Astfel episcopul Rafael a devenit primul episcop ortodox hirotonit în America de Nord. Episcopul Rafael a adormit întru Hristos pe 27 Februarie, 1915, la vârsta de cincizeci și patru de ani.

Înainte de a fi ridicat la treapta de episcop, episcopul Rafael a săvârșit cununia lui Simion Gheorghe și a roabei lui Dumnezeu, Sara, în orașul New York în 1897. Sirienii din această țară au rămas sub Biserica Ortodoxă Rusă până la Revoluția Comunistă.

După ce patriarhul Tihon a fost omorât și comunismul a început să pună stăpânire pe Biserica Rusă din Rusia, Patriarhia Antiohiei, pentru a proteja sirienii ortodocși din America, a trimis pe arhiepiscopul Victor Abu-Asaly în Statele Unite ca să așeze pe poporul sirian sub Patriarhia Antiohiei. Arhiepiscopul Victor a fost vărul primar al lui Simion Gheorghe (tații lor au fost frați). Arhiepiscopul Victor a fost hirotonit întru episcopat în 1924 și a fost trimis la Massachusetts, unde a trăit până la 19 Aprilie, 1934, când a adormit întru Domnul. Înainte de Primul Război Mondial, bunica arhiepiscopului Grigorie, Sara și-a vizitat tatăl muribund în Siria. În timpul când era acolo, războiul a izbucnit și nu s-a mai putut întoarce în America până ce nu s-a terminat. În tot acest timp ea a fost sub protecția Patriarhiei și în special sub îngrijirea părintelui Victor Abu-Asaly. Părintele Victor era în acea perioadă diacon și învăța pe copiii ai căror părinți au fost masacrați de turci de la orfelinatul ce aparținea Patriarhiei. El o ajuta pe Sara cu mâncare și să supraviețuiască, ea fiind croitoreasă. Șederea ei în Siria a fost cam de șase ani, timp în care a fost despărțită de soțul ei.

Simion și Sara Gheorghe au avut patru fii și trei fiice. Unul dintre fiii lui a fost David care s-a stabilit în preajma Bostonului și s-a căsătorit cu roaba lui Dumnezeu, Agnes.

În 1944, în casa acestora au venit pe lume gemenii, Simion (Richard) și viitorul arhiepiscop Grigorie numit Gheorghe. Tatăl lor David a fost dulgher și își spunea rugăciunile în fiecare zi. El îi învăța pe fiii săi evlavia, așa cum și tatăl său, Simion a făcut cu el.