De-a lungul șederii sale în Colorado, mitropolitul Valentin a locuit în casa unuia dintre preoții arhiepiscopului Grigorie în Colorado Springs. Când s-a întors în Colorado Springs după sărbătoare, pentru a-și completa recuperarea și a se pregăti pentru întoarcerea sa în Rusia, a încercat în mod inexplicabil să-l constrângă pe arhiepiscopul Grigorie să accepte mai multe infracțiuni necanonice. Și-a închipuit că din moment ce arhiepiscopul Grigorie a fost acum ridicat la această treaptă, se va supune noilor idei ale mitropolitului. Aceste planuri erau străine de tot ceea ce a auzit până acum arhiepiscopul Grigorie. Ele pot fi descrise doar ca invenții diavolești care ar face rău Bisericii, pentru că “orice lucru care se întocmește împotriva Canoanelor este interzis.”
Ideile care s-au ivit în mintea mitropolitului erau: (1) că el, mitropolitul, are autoritate universală și supremă peste toate eparhiile din sinodul său și este mai presus de Canoane; (2) părerea greșită că unele taine ale ereticilor și schismaticilor sunt valide; (3) să primească 188 de haitieni nebotezați, împreună cu preotul lor nebotezat în Biserică; (4) să ia pe câțiva dintre clericii și monahii arhiepiscopului Grigorie fără consimțământul arhiepiscopului Grigorie. (A vrut să ia trei preoți de la mănăstirea sa și să-i transfere în alte state ale țării și să-i hirotonească episcopi); și (5) să transfere parohia arhiepiscopului din Colorado Springs sub propria sa autoritate și s-o guverneze din Rusia.
Arhiepiscopul Grigorie a încercat să discute cu mitropolitul pentru a-l face să se răzgândească. Toate aceste practici erau contrare legilor Bisericii, și mitropolitul nu și-a dat seama că arhiepiscopul Grigorie nu este un cleric care poate fii intimidat să se supună, mai ales în a încălca Canoanele.
Referitor la un aspect al cererilor sale, a vrut să-l ia pe unul dintre ieromonahii arhiepiscopul Grigorie de la Schitul Adormirii Maicii Domnului, părintele Andrei, și să-l facă episcop în New Jersey. Odată ajuns acolo, el urma să locuiască în casa unui preot rus în vârstă și cu presbitera lui, și să le fie îngrijitor. Mitropolitul a luat această hotărâre și voia ca toți cei în cauză să se conformeze acestei cerințe. Arhiepiscopul l-a luat de-o parte pe părintele Andrei și l-a întrebat dacă vrea o așa schimbare de viață și demnitate.
Răspunsul lui a fost: “Am venit la Schitul Adormirii Maicii Domnului pentru a mă căi pentru păcatele mele, și asta îmi doresc.” Arhiepiscopul s-a întors ca să-i comunice mitropolitului că părintele Andrei dorește ca să rămână la schit. Mitropolitul l-a înștiințat pe arhiepiscopul Grigorie că singura modalitate în care își va retrage cerința va fi dacă arhiepiscopul Grigorie va prezenta în scris demisia din noua sa funcție ca și arhiepiscop! Acest lucru a fost evident un șantaj.
Nu i-a luat mult timp arhiepiscopului Grigorie pentru a înțelege că nu el a cerut această funcție și de dragul sufletului părintelui Andrei, ar trebui să demisioneze din arhiepiscopie și să fie coborât la treapta de episcop. Această demnitate a treptei episcopale, fie episcop sau arhiepiscop, nu i-a fost acordată din propria lui cerință, ci din dorința altora. I-a spus prin urmare mitropolitului că este dispus să demisioneze pentru a-l păstra pe părintele Andrei la mănăstire.
Mitropolitul nu s-a așteptat la acest răspuns și a spus că va continua această discuție mai târziu. Părintele Andrei a fost interpretul pentru mitropolit de-a lungul calvarului său datorat operației de cord și al recuperării. A locuit împreună cu el în Colorado Springs până când s-a întors în Rusia. Atunci când arhiepiscopul Grigorie s-a întors la mănăstire, mitropolitul l-a ispitit pe părintele Andrei să abandoneze viața monahală de la Schitul Adormirii Maicii Domnului. I-a spus să nu se supună starețului său, arhiepiscopul Grigorie, și să asculte doar de el și va deveni episcop. I-a spus că dacă va sta la mănăstire va “putrezi” pentru tot restul vieții sale și nu va avea nici un viitor în Biserică! În cele din urmă, părintele Andrei nu a mai putut rezista, și a decis să urmeze calea lui Iuda.
Până în acel moment nu a niciun indiciu au existat indicii cum că episcopii din Rusia ar fi avut asemenea opinii, așa cum s-a menționat mai sus. Toate mărturiile lor scrise despre Credință sunt perfect ortodoxe. Nu s-au auzit niciodată să existe plângeri la adresa mitropolitului Valentin în ceea ce privește mărturisirea lui de Credință care era identică cu cea a arhiepiscopului Grigorie, ceea ce înseamnă că a fost o continuare a Credinței neîntrerupte a Bisericii Ruse din Afara Rusiei, precum este exprimată de către marii ei mitropoliți Antonie, Anastasie și Filaret.
Singurele acuzații împotriva mitropolitului Valentin au venit din partea Patriarhiei Moscovei și a subordinaților ei, care prigoneau nu doar pe mitropolit ci și pe ceilalți episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ruse Autonome din Rusia. Chiar și în una dintre călătoriile arhiepiscopului Grigorie în Rusia pentru a participa la o întâlnire sinodală, a văzut rămășițele carbonizate ale unei mănăstiri din orașul Suzdal care fusese incendiată de către incendiatori din Patriarhia Moscovei. Patriarhia Moscovei nu dorea existența oricărei alte Biserici Ortodoxe Ruse în Rusia. A permis altor culte ne-ortodoxe să existe, dar Biserica Ortodoxă Rusă Autonomă era considerată a fi un dușman care trebuia eliminat.
Acum arhiepiscopul Grigorie se confrunta cu cererile mitropolitului Valentin, care erau nu doar necanonice dar de asemenea dăunătoare pentru bunăstarea întregii Biserici din America. Singura scăpare pe care o avea era să trimită Sfântului Sinod un protest cu acuzații împotriva mitropolitului datorită acestor fărădelegi. Arhiepiscopul era acuzatorul și mitropolitul era acuzatul. Când mitropolitul, care încă se afla în Colorado Springs, a primit vestea de la episcopii din Sinodul din Rusia că arhiepiscopul Grigorie a făcut o acuzație oficială în scris împotriva sa, furia i s-a aprins și mai mult. Când s-a întors în Rusia câteva săptămâni mai târziu, a preluat situația în propriile mâini, și i-a tăiat arhiepiscopului Grigorie orice legătură cu episcopii din Rusia. Nu s-a permis niciodată convocarea unei întruniri sinodale de către mitropolit ca să audă acuzațiile aduse împotriva lui.
Mitropolitul Valentin s-a temut să emită vreo pedeapsă cum ar fi caterisirea, știind că el era vinovatul înaintea lui Dumnezeu. Conform Canoanelor Bisericii, oricine, inclusiv un episcop, care se află sub acuzație, nu are nici un drept să facă vreo acuzație împotriva acuzatorului său doar dacă întâi și-a dovedit nevinovăția. Gravele acuzații împotriva mitropolitului au fost date la o parte și lepădate ca și cum n-ar fi existat vreodată, și se pare că alte acuzații se auzeau împotriva arhiepiscopului. Care erau aceste acuzații? Acuzațiile erau de mită, neascultare, incompetență, ambiție, etc. Acuzatul devenise acum acuzatorul și judecător al acuzațiilor împotriva arhiepiscopul Grigorie. Acesta devenise un nou “Sinod de la Stejar” așa cum s-a întâmplat în viața Sfântului Ioan Gură de Aur, atunci când falșii săi acuzatori au devenit judecătorii săi. Trebuie luat în considerare faptul că nu i-a fost trimis arhiepiscopul Grigorie nici un document oficial despre vreo judecată împotriva sa. După câteva luni, episcopul Antonie de Iaransk a fost contactat telefonic de către cineva din Rusia, și i s-a relatat arhiepiscopului Grigorie că într-adevăr nu s-a convocat nici o întrunire sinodală împotriva lui și că episcopul Antonie nu a semnat vreodată nici un document prin care să-l taie pe arhiepiscopul Grigorie de la Biserica din Rusia. Aceasta a fost o alinare pentru noi cei din America, deoarece simțeam că încă mai avem o legătură cu episcopii Catacombelor din Rusia. Cu toate că arhiepiscopul Grigorie a fost “tăiat” de la ruși, el întotdeauna a păstrat comuniunea cu grecii vechi calendariști. Chiar i-a vizitat de câteva ori după hirotonirea sa și a fost primit de ei ca un frate arhiereu.
Pentru a-și justifica păcatul său grav față de Biserică și față de arhiepiscopul Grigorie, mitropolitul Valentin a adoptat ceva nou. Acest lucru era “Kniga Consistorium”. Kniga Consistorium se referă la un regulament de conducere bisericească întemeiat pe un document promulgat de către Țarul Petru I al Rusiei (“Regulamentul Duhovnicesc”). Acest document a fost mai târziu respins de către Biserica Rusă, atunci când Patriarhia a fost restabilită și sfintele Canoane ale Bisericii au ajuns din nou să fie baza conducerii. “Regulamentul Duhovnicesc” și “Kniga Consistorium” au abolit instituția Patriarhiei care avea la baza ei Canoanele, înlocuind-o cu un mini-sinod format din patru mitropoliți care ei înșiși erau dominați de către funcționarul laic al domnitorului (ober-procuror). Această instituție decizională formată din cinci persoane având ca și mitropolit un laic (care se autointitula “Sfântul Sinod”, deși excludea pe majoritatea episcopilor – al cărei plenitudine este mai degrabă numită “Sinod” în sfintele Canoane) a condus în mod arbitrar Biserica Rusă fără voturile sau consimțământul celorlalți episcopi. Această uzurpare dictatorială a glasului ierarhiei depășește ceea ce sfânta Biserică le permite mitropoliților. Bazându-se pe ‘autoritatea’ celei de mult respinse Kniga Consistorium, mitropolitul Valentin susținea că el, datorită treptei sale de mitropolit, avea un fel de autoritate monarhică absolută (precum Papa) peste toți episcopii din sinodul lui. Arhiepiscopul Grigorie a fost primul care nu s-a supus mentalității sale nelegiuite și necanonice.
Mitropolitul Valentin a creat cu bună știință o schismă în propriul său Sinod. Din păcate, acest grav păcat, care a fost rezultatul adoptării sale a Kniga Consistorium, a dat naștere la alte schisme în Biserica Ortodoxă Rusă Autonomă. Dacă un episcop urmează Consistorium-ul, el nu se supune Canoanelor sfintei Biserici Ortodoxe, pe care un episcop făgăduiește a le păzi. Un episcop face făgăduințe solemne înaintea altarului lui Dumnezeu, atunci când el este hirotonit, anume că va păzi sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, nu dictatele Țarului Petru I!
Pentru o listă cu canoanele pe care mitropolitul Valentin le-a încălcat, și pentru o relatare mai detailată despre schisma din 2004 vă invităm să vizitați acest link:https://www.trueorthodoxy.org/polemics/ann-Schism-20080717-repentance_requirements.shtml
În ceea ce-l privește pe Părintele Andrei, datorită încălcării sale voite și nepocăite a sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe, el a fost caterisit din preoție la data de 15/28 Decembrie, 2004. Actele sale oficiale cu caterisirea și Canoanele pe care le-a încălcat pot fi găsite în acest link:
Caterisirea părintelui Andrei Maklakov
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.