Capitolul 24: Plecarea părintelui Grigorie

Acum cu adormirea sfântului ierarh Andrei de Novo-Diveevo, părintele Grigorie s-a simțit într-o oarecare măsură abandonat, dar după cum timpul o va arăta, rugăciunile vlădicăi Andrei au fost cu el. Părintele Grigorie a avut parte de mângâiere din partea episcopului Constantin, care era în mod  categoric în favoarea dorinței părintelui Grigorie de a întemeia o mănăstire, și nu putea înțelege gândirea starețului, căci spunea, “Nu suntem noi sarea pământului?” Și zicea, “Sfântul Serghie a întemeiat patruzeci de mănăstiri din lavra sa, și acele patruzeci au întemeiat alte șaptezeci și au umplut pământul rusesc cu sfinte lăcașuri pentru călugări.” Singurul plan pe care l-a avut părintele Grigorie a fost ca să ceară permisiunea de a pleca la fiecare două luni, ori de câte ori se ivea o sărbătoare a Maicii Domnului, deoarece avea nădejde în mijlocirea ei foarte mult. Timpul trecea, și la fiecare cerere i se răspundea cu un refuz. Părintele Grigorie se ruga tot timpul la Maica Domnului, cu rugăciunea, “Dă-mi binecuvântarea ta, O Preasfântă Maica lui Dumnezeu.” Și într-adevăr, Maica Domnului l-a alinat pe părintele Grigorie în tot acest timp, fiindcă icoana Maicii Domnului din Kursk a venit la Boston și a vizitat mănăstirea, și a fost așezată, da, în chilia părintelui Grigorie. Această icoană era ocrotitoarea Bisericii Ruse din Afara Granițelor. Este una dintre cele mai mari icoane făcătoare de minuni din Sfânta Rusie, și s-a aflat de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, la 8 Septembrie, 1259. Înaintea acestei icoane Sfântul Serafim de Sarov a fost vindecat când era copil.

A stat acolo cam timp de o săptămână. I s-a cerut părintelui Grigorie, dacă e posibil, să demonteze riza, să o curețe, să facă niște lucrări de restaurare la icoană, să o asambleze la loc și să o fotografieze, cu și fără riză. Părintele Grigorie era fotograful mănăstirii și a avut grijă ca să obțină cea mai frumoasă fotografie posibilă folosind un negativ care era de zece centimetri pe treisprezece centimetri pentru cea mai bună calitate. Această vizită a fost o mare alinare pentru părintele Grigorie, iar el continua să se roage, “Preasfântă Maica lui Dumnezeu, dă-mi binecuvântarea ta!” Altă dată, mănăstirea a achiziționat o icoană rusească a Maicii Domnului, numită “Potolește Întristările noastre.” Avea o înălțime de aproximativ șaptezeci de centimetri. Avea niște deteriorări și era adusă și aceasta în chilia părintelui Grigorie pentru restaurare și fotografiere. A privit aceasta ca pe o deosebită binecuvântare, fiindcă se ruga încontinuu la Maica Domnului “Dă-mi binecuvântarea ta.” Aceasta este singura icoană a Maicii Domnului în care binecuvintează, ținându-și mâna dreaptă în felul în care Hristos, un episcop, sau un preot ar fi ținut mâna dreaptă în sfintele icoane, binecuvântând. A fost trist să vadă această icoană părăsind chilia sa, din moment ce rugăciunea lui era, “Dă-mi binecuvântarea ta,” și acolo era ea, binecuvântând. Spre surprinderea lui, când a fost luată de acolo, nu a fost așezată în altar sau pe perete, ci a fost așezată pe un raft chiar în spatele unde avea părintele Grigorie locul în biserică. Se apropia acum luna August și se apropia de asemenea și sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Însă, mănăstirea în această perioadă se confrunta cu multe ispite care îl iritau foarte mult pe stareț, și acest lucru nu putea fi ascuns. Printre multele incidente nefericite care s-au petrecut, apropiidu-se praznicul Adormirii Maicii Domnului, au fost următoarele.

Huliganii atacau noaptea proprietatea mănăstirii. Într-o noapte au distrus semnul de la intrarea drumului către mănăstire, pe care părintele Grigorie l-a înrămat și montat lângă șoseaua principală. Apoi, au mers și mai departe și au vandalizat unele proprietăți dintre drum și clădirile mănăstirii. Toate acestea s-au întâmplat în plină noapte. Apoi într-o noapte s-au apropiat chiar de clădirile mănăstirii și au stricat porțile principale și au plecat.

Plecarea părintelui Benedict a fost un alt incident care l-a tulburat pe stareț. El era un schimonah, care într-o noapte și-a aruncat îmbrăcămintea monahală în pădure și a dispărut din mănăstire. El era eclesiarhul bisericii, care nu puțini ani fusese acolo, și plecarea sa l-a necăjit foarte tare pe stareț. Acest lucru li s-a părut foarte enigmatic multora din obște.

Un alt incident a fost cel cu părintele Nectarie, care era grec și schimonah. Voia să plece din mănăstire deoarece simțea că este tratat nedrept. A cerut binecuvântare ca să plece și să fie transferat la mănăstirea rusească din Jordanville. Pentru faptul că a oferit când a venit atât de multă proprietate imobiliară mănăstirii în Grecia, nu a fost refuzat. De asemenea, era temperamental și era o persoană puternică, și dacă ar fi fost refuzat, elitele grecești din mănăstire s-ar fi temut de el. Așadar, i-au spus în față că are binecuvântare. Cu toate acestea, după ce a plecat, au declarat public că a plecat fără binecuvântarea lor.

Un alt incident a fost dispariția unei icoane a “Îmbrățișării Sfinților Apostoli Petru și Pavel,” care a fost pictată în Sfântul Munte la un schit iconografic. Aceasta a fost o altă sursă de mare iritație pentru stareț.

Cu siguranță toate aceste evenimente dureroase întâmplându-se la apropierea praznicului Adormirii Maicii Domnului au adus în mintea sa cum Dumnezeu l-a pedepsit pe Faraon pentru refuzul de a-i elibera pe fiii lui Israel. Starețul știa că îl forța pe părintele Grigorie pentru a rămâne la mănăstire așa cum fiii lui Israel au fost forțați ca să rămână în Egipt. În cele din urmă când a sosit praznicul, după ce s-au întâmplat toate aceste evenimente, părintele Grigorie a decis să-i ceară din nou starețului permisiunea de a pleca. Mâhnindu-se că starețul suferă atâta durere din cauza celor întâmplate, cu toate acestea părintele Grigorie a trebuit să-i ceară în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, și spre marea lui ușurare, starețul a zis, “OK, du-te, dar să nu îndrăznești să spui cuiva că ți-am dat binecuvântarea mea.” Părintele Grigorie a răspuns, “Mi s-a spus doar că mă veți dezlega. N-am să-i spun niciodată nimănui că mi-ați dat binecuvântare,” și a ieșit din chilia lui cu multă bucurie. S-a dus în chilia sa și a început să-și împacheteze lucrurile. Atunci părintele Isaac a venit în camera părintelui Grigorie și l-a întrebat, “Unde intenționezi să pleci?” Părintele Grigorie a zis, “Probabil că mă voi alătura părintelui Ioan în Florida.” Isaac a ieșit și s-a întors după câteva minute și a zis, “Părintele a crezut că vei merge la Jordanville. Dacă intenționezi ca să te duci la părintele Ioan, nu-ți va da voie.” Părintele Grigorie a spus, “Bine, atunci, Jordanville.” Părintele Isaac a spus, “OK.” După aceea starețul a plecat în acea zi din mănăstire la schitul său, nordic, de lângă ocean, și părintele Grigorie nu l-a mai văzut niciodată. Faraon i-a eliberat în sfârșit pe fiii lui Israel, și acum noul Faraon i-a dat în sfârșit drumul părintelui Grigorie. Era seara de 23 a lunii August, pomenirea iconei Maicii Domnului numită “Petrovskaia.” Primul lucru pe care părintele Grigorie l-a făcut a fost să-i dea de știre episcopului Constantin ca să primească actele necesare pentru a fi acceptat în eparhia Mănăstirii Sfintei Treimi din Jordanville, New York. Astfel, a fost urmată toată ordinea canonică. După aceea l-a sunat pe fratele lui și i-a spus că a obținut în sfârșit permisiunea de a pleca și l-a rugat ca să-l transporte până la New York poimâine. Îi era destul de teamă că starețul se va răzgândi, așa că a vrut să plece cât mai repede posibil. În ziua următoare părintele Grigorie a avut suficient timp pentru a-și face bagajul și pentru a-și lua rămas bun de la cei bătrâni care locuiau la mănăstire, care îl iubeau foarte mult. A sosit acea zi și a primit un apel telefonic de la fratele său spunându-i că va trebui amânat pentru încă o zi deoarece primea un transport de mărfuri cu un camion mare și nu era nici un om la magazinul său pentru a descărca cu șoferul. Deci călătoria a fost amânată pentru o zi. În acea dimineață, Richard și părintele Ștefan Fraser, un părinte de enorie de la Biserica Sfânta Ana din Boston din Biserica Rusă din Afara Granițelor, l-au însoțit pe părintele Grigorie de la mănăstire la Mănăstirea Sfintei Treimi din New York. N-a trecut decât o oră din călătorie când părintele Grigorie a deschis calendarul ca să vadă ce sărbătoare era. Spre uimirea lui, era un an de la ziua în care arhiepiscopul Andrei a spus că părintele Grigorie “va fi dezlegat și va pleca din mănăstire.” Era în acea zi, 8 Septembrie (26 August pe calendarul bisericesc), sărbătoarea Cinstirii Icoanei Maicii Domnului din Vladimir.