La data de 23 octombrie 2007 (s.n.), arhiepiscopul Grigorie a trimis toate documentele arhiepiscopului Ambrozie de New–York către arhiepiscopul Macarie, Întâistătătorul Sinodului Adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei. Cu toate aceste documente, dânsul a trimis o scrisoare solicitând ca arhiepiscopul Macarie să revizuiască acele documente și să–și dea permisiunea să fie primit arhiepiscopul Ambrozie în Biserică în rang de episcop, știind că pentru a fi realizat acest lucru, trebuie să existe un acord între cel puțin doi ierarhi. Din cauza eventualelor cheltuieli de călătorie, arhiepiscopul Grigorie a solicitat ca arhiepiscopul Ambrozie să fie primit în Catedrala Adormirea Maicii Domnului de la Schitul AMD prin hirotesie. Vă prezentăm aici transcriptul conversațiilor ce au urmat, care dovedește acordul între arhiepiscopul Grigorie și arhiepiscopul Macarie. De asemenea este inclusă o scurtă conversație cu arhiepiscopul Eftimie de Tesalonic, căruia arhiepiscopul Grigorie i–a trimis prin fax documentația, deoarece arhiepiscopul Macarie era la Tesalonic la vremea respectivă.
Părintele Atanasie Tsorvas, originar din Grecia care a trăit în SUA timp de mai multe decenii, este traducătorul. Nu este necesar a încărca întreg audio întreg la momentul actual. Nădăjduim ca toată confuzia pe această temă să se sfârșească.
Prima conversație cu arhiepiscopul Macarie: luni, 29 octombrie (s.n), 11:45 CST
Arhiepiscopul Macarie: [răspunde la telefon] – Da, vă rog.
Arhiepiscopul Grigorie: – Da, binecuvântați, Preafericirea Voastră!
Arhiepiscopul Macarie: – O, Kirios! Ce se aude?
Arhiepiscopul Grigorie: – A primit faxul nostru, părinte? Întrebați–l.
Părintele Atanasie: – Vlădica vă întreabă dacă ați primit faxul.
Arhiepiscopul Macarie: – Da, într–adevăr, l–am primit. L–am primit. Îl voi studia zilele acestea. Îl voi studia zilele acestea și vă voi răspunde. M–ați auzit?
Părintele Atanasie: – Da, desigur. Îi voi spune lui vlădica într–o clipă.
Arhiepiscopul Macarie: – Da, da, da.
Părintele Atanasie: – Dânsul îl va studia zilele acestea și vă va răspunde.
Arhiepiscopul Grigorie: – Bine.
Arhiepiscopul Macarie: – Ieri părintele Iacov mi l–a trimis pentru că nu am fost aici.
Părintele Atanasie: – Da.
Arhiepiscopul Macarie: – Îl voi studia zilele acestea și vă voi da un răspuns.
Părintele Atanasie: – Da.
Arhiepiscopul Macarie: – Data viitoare când vom comunica, vom vedea.
Părintele Atanasie: – Răspunsul va fi prin fax?
Arhiepiscopul Macarie: – Vom vedea, voi absenta din cauza sărbătorii Sfântului Iacov. Părintele Iacov s–a urcat la Tesalonic și eu voi pleca peste câteva zile.
Părintele Atanasie: – Da.
Arhiepiscopul Macarie: – Prin urmare, nu știu dacă vă voi răspunde prin fax. Poate va fi telefonic sau printr–o scrisoare. Este în regulă?
Părintele Atanasie: – Da. Îmi permiteți să spun asta?
Arhiepiscopul Macarie: – Da.
Părintele Atanasie: – Dânsul mi–a spus că abia ieri a primit faxul, pentru că nu este mereu la locul unde faxul este tot timpul. Părintele Iacov i–a dat ieri faxul, dar ei pleacă pentru două zile deoarece părintele Iacov are o zi de sărbătoare, ziua numelui, așa că dânșii merg în oraș, iar în următoarele zile dânsul va studia și va răspunde când va găsi ceva timp să studieze.
Arhiepiscopul Grigorie: – Spune–i doar, nu vrem să facem nimic prea complicat. Ah, noi doar cerem permisiunea să primim pocăința acestui om.
Părintele Atanasie: – Da.
Părintele Atanasie: – Vlădica spune că nu dorește să creeze probleme și dificultăți. Dacă vă este posibil să dați permisiunea pentru a–l primi.
Arhiepiscopul Macarie: – Cu siguranță! Ceea ce ar trebui să știu este când acest ierarh s–a îndepărtat (sau a plecat) de Ecumenism.
Părintele Atanasie: – O clipă, permiteți–mi să–l întreb.
Părintele Atanasie: – Arhiepiscopul Macarie dorește să știe când acest episcop a pus capăt legăturilor cu Ecumenismul?
Arhiepiscopul Grigorie: – Ah, probabil acum vreo doi ani. El a fost de unul singur, gândind unde să meargă și să găsească Biserica.
Părintele Atanasie: – Bine. Aproximativ doi ani dânsul a rupt complet legăturile cu Ecumenismul și studia în ce direcție să o ia.
Arhiepiscopul Macarie: – Da. Mmm, a avut vreo pedeapsă din partea ecumeniștilor? I s–a impus vreo penitență?
Părintele Atanasie: – Dânsul întreabă dacă a avut asupra sa vreo penitență din partea cuiva din Ecumenism?
Arhiepiscopul Grigorie: – Nu, nu.
Părintele Atanasie: – Nu! El a fost singur.
Arhiepiscopul Macarie: – Nimic?
Părintele Atanasie: – Nu, absolut.
Arhiepiscopul Macarie: – Vrei să spui că ceilalți episcopi au fost indiferenți de plecarea sa?
Părintele Atanasie: – Nu, nu erau alți episcopi.
Arhiepiscopul Macarie: – A fost de unul singur?
Părintele Atanasie: – Ah, dânsul i–a părăsit de mulți ani. În ultimii doi ani dânsul a fost de unul singur – independent.
Arhiepiscopul Macarie: – Da.
Părintele Atanasie: – Nici măcar?
Arhiepiscopul Macarie: – În privința contactului pe care l–a avut cu Pavel Strategeas (de Astoria), există vreun document?
Părintele Atanasie: – Poftim?
Arhiepiscopul Macarie: – Înțeleg din scrisoarea sa că el a avut ceva contacte cu Pavel Strategeas.
Părintele Atanasie: – Da.
Arhiepiscopul Macarie: – Da, vreau să știu dacă a existat vreo corespondență între dânșii. Poate în cazul în care ei l–au respins și nu este adevărat ce a spus dânsul, că el nu a fost primit de ei, vom afla mai târziu altceva și ne vom face de râs. Noi trebuie să fim siguri ce fel de comunicare a avut dânsul cu ei. Dacă este ceva scris, vreo documentație.
Părintele Atanasie: – Îl voi întreba.
Părintele Atanasie: – Principala preocupare al arhiepiscopului Macarie este, atunci când comunica cu Astoria, Pavlos, Hristodul, Kiusiții etc. – este vreo corespondență oficială, scrisori pe care le–au schimbat între ei, pentru că în viitor ar putea cauza probleme când Kiusiții vor privi spre noi și ne vor ridiculiza că acest om (Ambrozie) a fost respins de ei.
Arhiepiscopul Grigorie: – Nu cred că au existat scrisori, dar aș putea afla. Cred că au auzit despre dânsul, și au mers să–l viziteze pentru că nu este departe și l–au invitat să vină la ei.
Părintele Atanasie: – Da. Lăsați–mă să spun asta. Nu există scrisoare, nu este nici comunicare scrisă, însă ei au aflat că dânsul era de unul singur și s–au apropiat de el, același lucru l–am aflat și eu de la alți clerici.
Arhiepiscopul Macarie: – Ah, da. Are vreun preot cu el?
Părintele Atanasie: – Lăsați–mă să întreb. Are vreun preot cu el?
Arhiepiscopul Grigorie: – Ei toți erau bătrâni, și erau atât de bătrâni că toți s–au retras de la preoție.
Arhiepiscopul Grigorie: – Acum părinte, lăsați–l să vorbească, și după aceea vorbiți, ca să nu se dubleze discuția.
Părintele Atanasie: – Bine. El nu are preoți funcționali cu el în aces moment.
Arhiepiscopul Grigorie: – El nu are preoți funcționali pentru că au ajuns bătrâni și toți s–au retras.
Părintele Atanasie: – Bine. Stați să văd.
Arhiepiscopul Grigorie: – De asemenea și un episcop, în Texas.
Părintele Atanasie: – Și el este la fel retras? Nu săvârșește nimic?
Arhiepiscopul Grigorie: – Da, nu e nimeni. Dânsul e de unul singur.
Părintele Atanasie: – Dar el trăiește?
Arhiepiscopul Grigorie: – Dânsul trăiește, însă e pe patul de moarte.
Părintele Atanasie: – Nu are pe nimeni cu el. A avut câțiva preoți care sunt în vârstă și nu slujesc. Niciunul din ei nu liturghisesc. Și el are?
Arhiepiscopul Macarie: – Da. Are și loc unde să slujească?
Părintele Atanasie: – Să terminăm ce îmi spunea.
Arhiepiscopul Macarie: – Da, Da.
Părintele Atanasie: – Că ei nu slujesc datorită vârstei înaintate.
Părintele Atanasie: – Are biserică?
Arhiepiscopul Grigorie: – Nu.
Părintele Atanasie: – Nu, nu are o biserică.
Arhiepiscopul Macarie: – Nici măcar una? Unde liturghisește, cum slujește?
Părintele Atanasie: – Unde slujește? Unde își are slujbele?
Arhiepiscopul Grigorie: – El are, el are un loc în Long Island. Are un mic paraclis acolo și asta e tot, știți. Știți, ar putea veni aici, dar are… sunt oameni acolo, însă nu mulți l–au urmat.
Părintele Atanasie: – Bine. El are un paraclis în Long Island, dar foarte puțini oameni l–au urmat, dar s–ar putea întâmpla ca să vină la mănăstire împreună cu vlădica.
Arhiepiscopul Grigorie: – Spune–i, dânsul are cincizeci de ani.
Arhiepiscopul Macarie: – Spune–mi, este înfățișarea sa tradițională? Poartă barbă, păr și toate cele?
Arhiepiscopul Grigorie: – Da, i–am trimis o poză. A văzuto?
Părintele Atanasie: – Da. Aveți o poză cu el.
Arhiepiscopul Grigorie: – Spune–i, da, i–am trimis o poză cu dânsul.
Părintele Atanasie: – Da, v–a trimis o poză cu dânsul.
Arhiepiscopul Macarie: – Da, da, însă poza nu era foarte clară. Faxul o scoate foarte întunecată. Estimarea mea inițială este că episcopul poate să–l primească, însă mai întâi să facă un libello [un document legal, petiție] – un libello exact – pe care să–l semneze. Dacă preoția sa este nestingherită și fiind de la episcopi canonici, percep că ar fi în regulă de a merge înainte cu intenția dânsului și să fie primit, iar el să fie primit printr–o rugăciune de iertare. Trebuie să studiez documentele pe care mi le–ai trimis și vă voi răspunde în timp util. Este în regulă?
Părintele Atanasie: – Bine. Să fie binecuvântat!
Arhiepiscopul Macarie: – Frumos. Trebuie să plec din acest loc, însă transmite–i dragostea mea arhiepiscopului Grigorie.
Arhiepiscopul Grigorie: – Stai, stai, și el spune?
Părintele Atanasie: – El trebuie să plece, vlădica, însă vă spun ultimile cuvinte.
– Arhiepiscopul Macare acum închide telefonul, iar părintele Atanasie începe să traducă conversația.–
Părintele Atanasie: – El dorește să studieze ceea ce i–ați transmis, dar din prima vedere, dânsul nu vede o problemă de a fi primit printr–o rugăciune de iertare de înșivă, cu toate acestea dânsul dorește ca să–l puneți să scrie un libello prin care renunță la Ecumenism și totul ce recurge din acesta. Și dorește să aibă această scrisoare. Dânsul zice că ar fi bine dacă l–ați pune să scrie o scrisoare prin care renunță oficial la Ecumenism.
Arhiepiscopul Grigorie: – Ah, bine, nicio problemă.
Părintele Atanasie: – Bine, spune dânsul, nu vede vreo problemă de a merge mai departe, atâta timp cât veți găsi totul în ordine, zice că nu vede nicio problemă ca să înaintați și să–l acceptați și să–l primiți. Cu toate acestea, la sfârșit, dânsul a zis din nou – dă–mi timp să studiez documentele pe care mi le–ați trimis. Dar la un moment dat dânsul aproape a fost cert să mergeți mai departe cu aceasta.
Arhiepiscopul Grigorie: – Bine.
Părintele Atanasie: – Dar din nou, – am nevoie de ceva timp pentru a studia documentele pe care mi le–ați trimis, a spus dânsul.
Arhiepiscopul Grigorie: – Oh, bine, să vedem. Sfântul Iacov, când este sărbătoarea? Lunea următoare. Deci, probabil că va merge la Tesalonic. Ah, mănăstirea din Tesalonic este numită în cinstea Sfântului Iacov.
O conversație scurtă cu mitropolitul Eftimie de Tesalonic, chiar înainte de a doua conversație cu arhiepiscopul Macarie. Libello–ul arhiepiscopului Ambrozie a fost trimis prin fax la reședința mitropolitului Efimie din Tesalonic, deoarece acesta era singurul aparat de fax disponibil arhiepiscopului Macarie cât timp era la Tesalonic.
Arhiepiscopul Grigorie către Părintele Atanasie: – Sfântul Iacov este miercuri, nu lunea viitoare. Așa că dânsul probabil merge la Tesalonic. Nu, nu, este mănăstirea din Tesalonic – e numită Sfântul Iacov.
[Sunând la Tesalonic]
Arhiepiscopul Grigorie: – Acolo merge. Ești acolo?
Părintele Atanasie: – Da.
Arhiepiscopul Grigorie: – Ce este mâine? Sfântul Ilarion cel Mare? Este.
Părintele Atanasie: [după ce sună îndelung] – Dânsul poate că e la Vecernie.
Arhiepiscopul Grigorie: – Oh, da? Lasă–mă să–l sun pe Eftimie. Bine, merge. [sună în continuare]
Arhiepiscopul Eftimie: – Da, vă rog!
Arhiepiscopul Grigorie: – Da, evlogeite!
Arhiepiscopul Eftimie: – O, Kyrios!
Arhiepiscopul Grigorie: – Părinte Atanasie!
Arhiepiscopul Eftimie: – Evlogeite, despota!
Arhiepiscopul Eftimie: – O Kyrios! O Kyrios!
Arhiepiscopul Grigorie: – Felicitări cu ocazia sărbătorii!
Părintele Atanasie: – Felicitări și mulți ani cu ocazia sărbătorii, despota!
Arhiepiscopul Eftimie: – Mulțumesc, mulțumesc.
Arhiepiscopul Grigorie: Îmi cer iertare că vă sun târziu. Spune–i că a trebuit să o duci pe nepoată la doctor.
Părintele Atanasie: – Îmi cer iertare că am sunat așa târziu, dar a trebuit să duc nepoata la doctor.
Arhiepiscopul Eftimie: – Da. Macarie nu este aici. Este la mănăstire.
Părintele Atanasie: – Ah, da! Îi voi spune [arhiepiscopului Grigorie].
Arhiepiscopul Grigorie: – Am înțeles.
Părintele Atanasie: – Bine.
Arhiepiscopul Grigorie: – Au discutat despre?
Părintele Atanasie: – Ați discutat problema, despota?
Arhiepiscopul Eftimie: – Da, ar trebui să–l sunați pe Macarie. Dar nu acum. Este destul de târziu, fără 25 de minute ora 11. Așa că sunați–l mâine la mănăstire pentru a ajunge la o înțelegere, pentru că este acolo.
Părintele Atanasie: – Dânsul zice să sunați la mănăstire pentru că nu este aici. Dar chiar dacă am suna la mănăstire acum, este foarte târziu. Așa că ar trebui să sunăm mâine, a zis, ca să puteți discuta, a zis.
Arhiepiscopul Grigorie: – Bine, la ce oră?
Părintele Atanasie: – Ah, la ce oră mâine?
Arhiepiscopul Eftimie: – Când este ora 7:00 în Grecia.
Părintele Atanasie: – Dimineața?
Arhiepiscopul Eftimie: – Nu, seara.
Părintele Atanasie: – Mâine seară, la ora 7:00 la ei.
Arhiepiscopul Grigorie: – Bine.
Arhiepiscopul Eftimie: – Bine, evlogeite, vă mulțumesc.
Părintele Atanasie: – Evlogeite.
Arhiepiscopul Eftimie: – O Kyrios.
Arhiepiscopul Grigorie: – O Kyrios.
Transcriptul celei de–a doua conversații cu arhiepiscopul Macarie: datată la 23 octombrie/ 5 noiembrie 2007, 3:30 pm CST.
Arhiepiscopul Macarie: – [răspunzând la telefon] Da, vă rog.
Arhiepiscopul Grigorie: – Evlogeite, Makariotate. [Binecuvântarea voastră, Preasfinția voastră].
Arhiepiscopul Macarie: – O Kyrios. Cum sunteți? Să fiți bine mereu!
Arhiepiscopul Grigorie: – Mulți ani cu ocazia sărbătorii!
Părintele Atanasie: – Mulți ani cu ocazia sărbătorii!
Arhiepiscopul Macarie: – Să fiți bine, părinte Atanasie. Să fiți cu toții bine.
Părintele Atanasie: – O Kyrios, O Kyrios, O Kyrios.
Arhiepiscopul Grigorie: – Bine, spuneți–ne cuvântul cel bun.
Părintele Atanasie: – Vlădica dorește să cunoască… dânsul vă va întreba dacă ați discutat problema (chestiunea).
Arhiepiscopul Macarie: – Dar bine, noi nu am discutat în mod special. Noi putem discuta între noi. Nu este necesar să o discutăm cu ceilalți.
Părintele Atanasie: – Ah, bine.
Arhiepiscopul Macarie: – Noi vom vorbi despre aceste lucruri la Atena când mă voi întoarce. Da, da, da.
Părintele Atanasie: – Care este opinia dumneavoastră? Ar trebui să purcedem?
Arhiepiscopul Macarie: – I–am spus lui vlădica ca să–l pună să facă un libello în prima fază.
Părintele Atanasie: – El a făcut. El a făcut. A semnat.
Arhiepiscopul Macarie: – Purcede! Ce mai este de făcut?
Părintele Atanasie: – Bine. Să fie binecuvântat! Să fie binecuvântat!
Arhiepiscopul Macarie: – Dacă dânsul este sigur din toate punctele de vedere că are hirotonirea canonică și restul, atunci purcedeți cu siguranță.
Părintele Atanasie: – A fost luat în considerație toate. Dânsul a semnat totul.
Arhiepiscopul Macarie: – Atâta timp cât gheronda (Grigorie) este sigur din toate punctele de vedere.
Părintele Atanasie: – Să fie binecuvântat! Să fie binecuvântat!
Arhiepiscopul Macarie: – Gheronda (Grigorie) știe situația mai bine, într–adevăr.
Părintele Atanasie: – Bine, bine. Îmi cer iertare că v–am sunat așa târziu.
Arhiepiscopul Macarie: – Nu, nicio problemă.
Părintele Atanasie: – Binecuvântați!
Arhiepiscopul Macarie: – Să fiți bine!
Arhiepiscopul Grigorie: – Binecuvântați! Vă mulțumesc!
Arhiepiscopul Macarie: – Să fiți bine!
Arhiepiscopul Grigorie: – Care e situația?
Părintele Atanasie: – Bine. Terminat! Purcede (a spus dânsul)!