În anul 2004, pe când se afla în vizită în America, Mitropolitul Valentin, în calitate de întâistătător al Bisericii Ortodoxe Autonome Ruse (ROAC), din proprie inițiativă și fără știința Sinodului său, a purces în chip necanonic la desființarea arhiepiscopiei Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Grigorie al Denverului și Coloradoului. Pentru a înfăptui aceasta, a încercat să răpească toată clerimea arhiepiscopului și să o așeze sub propria sa ascultare. Arhiepiscopul Grigorie a înaintat Sinodului acuzații formale împotriva Mitropolitului pentru încălcarea Canoanelor. Pe lângă aceasta, Arhiepiscopul Grigorie a înștiințat Sinodul că Mitropolitul Valentin primise în chip necanonic un „cleric” nebotezat, pe pr. Michael Graves din Patriarhia Ecumenică, împreună cu cei 188 de adepți ai săi haitieni, de asemenea nebotezați, în sânul Bisericii. Mai mult, Mitropolitul a primit în ROAC trei preoți caterisiți: Victor Melehov, Spiridon Schneider și Christopher Johnson. Arhiepiscopul Grigorie a trimis un apel către Sinod cerând judecată bisericească între el și Mitropolit, însă nu a primit niciun răspuns.
La întoarcerea în Rusia, Mitropolitul a prezentat celor doi episcopi din Suzdal un raport alcătuit cu grijă, care nu numai că nu răspundea în niciun chip acuzațiilor formale aduse, ci mai și conținea o serie de calomnii împotriva Arhiepiscopului. Pentru a-și justifica noua direcție bisericească pe care o adopta, s-a sprijinit pe osândita „Kniga Consistorium”, o colecție de rânduieli necanonice instituite în vremea țarului Petru I. Aceste rânduieli subminau buna așezare canonică a Bisericii Ortodoxe Ruse, conferind unui mitropolit puteri nesancționate de Sfintele Canoane – puteri de sorginte papistașă, care îi îngăduiau să uzurpe eparhiile altor episcopi din propriul Sinod. Temându-se, se pare, de o mai mare mânie dumnezeiască, Mitropolitul a emis doar prin e-mail protocoalele nr. 48 și 49, prin care declara întreruperea comuniunii cu Arhiepiscopul Grigorie.
Urmarea tuturor celor de mai sus a fost că Mitropolitul Valentin a rupt comuniunea cu Arhiepiscopul Grigorie fără niciun temei canonic, pricinuind în mod voit o schismă în Biserică. Urmașii și susținătorii săi s-au făcut pe ei înșiși schismatici, de care se cuvine a ne feri.
Zidind mai departe pe această temelie de nisip, ROAC a procedat la „hirotonirea” în treapta de episcop a caterisitului Andrew McGloughlin, cunoscut îndeobște sub pseudonimul Maklakov, ca episcop al unui oraș obscur din Federația Rusă. Sub presiunea lui Maklakov, ROAC a mers până acolo încât să modifice Sinodiconul Duminicii Ortodoxiei, așezând pe jalnicul schismatic Matei de Brestena între drepții mărturisitori ai Ortodoxiei.
Din nefericire, ROAC, nesocotind avertizările și îndemnurile Arhiepiscopului Grigorie, continuă să alunece tot mai adânc în prăpastia întunecării bisericești și a încălcărilor fără de sens ale sfintelor Canoane. Hirotonirea de curând a arhimandritului Casian din Bulgaria în treapta episcopiei reprezintă un alt trist prag în această poveste. În ciuda impedimentelor grave la preoție, bine cunoscute în Bulgaria, ROAC a trecut cu vederea lungul șir de încălcări canonice ale lui Casian, procedând la „rebotezarea” și „rehirotonirea” sa, pentru ca în cele din urmă să-l ridice la treapta episcopală.
Articole și video-uri:
Apelul arhiepiscopului Grigorie de Denver și Colorado către mitropolitul Teodor de Suzdal și către Sinodul Bisericii Autonome Ortodoxe Ruse (ROAC) – 28 februarie 2012
Din „Viața arhiepiscopului Grigorie, capitolul 41: Schimbarea inexplicabilă de atitudine a mitropolitului Valentin”