Capitolul 8: Vizita la Eghina

După șederea în casa familiei Pateras, un grup de oameni au aranjat să meargă în insula Eghina pentru a vizita două locuri: mănăstirea unde erau moaștele Sfântului Nectarie, și pe sfântul părinte Ieronim, care era un părinte ce avea darul înainte-vederii și un sfânt în viață. Gheorghe nu va uita niciodată acestă vizită în Eghina, deoarece acolo avea să-l întâlnească pe acest binecuvântat și pururea-pomenit părinte.

Printre cei care au venit se număra viitoarea stareță Maria Pateras, monahia Marta, un ucenic al lui Papa Nicolae Planas, Vasile iconograful, care a venit într-un scaun cu rotile, împreună cu unul dintre prietenii lui ca să-l ajute, plus părintele Pantelimon, și novicii Ioan și Gheorghe al nostru.

Ambarcațiunea a plecat din Atena spre insula Eghina și de acolo un taxi i-a dus pe pelerini la isihastirionul (chilia) părintelui Ieronim și a ucenicei monahiei Eupraxia. Faima părintelui Ieronim a ajuns peste tot în Grecia, și chiar și în străinătate. A fost ca un alt Sfânt Serafim de Sarov, având dumnezeiescul dar al înainte-vederii. Este consemnat în viața Sfântului Serafim că oamenii veneau de la distanțe foarte mari ca să ia binecuvântarea lui și să audă doar un cuvânt de la el. Așa a fost și cu Bătrânul Ieronim. Toți care veneau la el, primeau un cuvânt trebuincios, folositor și profetic.

Starețul Ieronim

Când au ajuns, erau deja prezenți nu puțini care veniseră să ceară sfatul și rugăciunile bătrânului. Când tânărul Gheorghe l-a zărit, era uimit de înfățișarea lui. Nu era un bărbat înalt și avea doar un braț. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, au găsit o mină germană la portul din Eghina și l-au adus pe părintele Ieronim ca să o dezamorseze, deoarece era priceput la ceasuri. Pe când lucra el la mină, aceasta a explodat. Ar fi trebuit să-l omoare. Lucrul minunat care s-a întâmplat a fost că doar brațul său stâng i-a fost retezat complet. A spus că aceasta a fost un răspuns la rugăciunile sale deoarece s-a simțit nevrednic în a sluji sfintele Taine. Era copleșit de măreția acestei slujbe sfinte, încât a căutat să se elibereze cumva de ea fără a suferi vreo osândire, pentru că un preot care este rânduit a sluji Tainele trebuie să facă aceasta în mod regulat conform regulilor Bisericii. Acum, neavând brațul stâng, îi era imposibil ca să slujească Tainele, totuși încă putea să binecuvinteze lumea cu mâna dreaptă.

După ce grupul atenian a primit binecuvântarea sa și cuvinte de mângâiere, părintele Ieronim s-a retras în chilia sa cu stareța Maria, cu părintele Pantelimon și cu tânărul novice Ioan. Novicele Ioan a intrat înauntru pentru a discuta în privat dorința lui de a nu se mai întoarce în America, ci de a rămâne în Athos. Toată lumea a așteptat afară pentru o perioadă care a părut a fi îndelungată. În cele din urmă ușile s-au deschis, și toți au ieșit. Ce a observat Gheorghe a fost că starețul lui lăcrima, după cum se poate vedea în poza de mai jos.

Starețul Ieronim

Toți care așteptau să-l întâlnească pe sfânt stăteau la rând și se apropiau de el unul câte unul. Când iconograful Vasile s-a apropiat, părintele Ieronim l-a încurajat să aibă răbdare cu afecțiunea lui și arătându-i brațul său i-a spus că aceasta a fost cea mai mare binecuvântare pe care a avut-o. Toți care au fost prezenți au păstrat o liniște evlavioasă. Existau speranțe că prin rugăciunile acestui bătrân și prin rugăciunile Sfântului Nectarie, tânărul va afla vreo formă de vindecare. Însă, din contră, părintele Ieronim îl încuraja să fie răbdător. Fiecare persoană s-a apropiat ca să-i primească binecuvântarea și un sfat.

În sfârșit, tânărul Gheorghe s-a apropiat. Privind spre tânăr, ochii Părintelui Ieronim erau foarte strălucitori și veseli. Apoi i-a zis ceva în grecește. Părintele Pantelimon, care stătea lângă el, i-a tradus, “Cine îți este părinte?” Când a auzit tânărul Gheorghe întrebarea, a arătat spre părintele Pantelimon. Bătrânul a mai spus ceva în grecește. Tânărul Gheorghe s-a întors către părintele Pantelimon pentru traducere, dar nu i-a mai tradus. Bătrânul Ieronim a mai spus ceva în grecește, dar părintele Pantelimon i-a spus să se dea la o parte pentru ca următoarea persoană să poată înainta. Atunci tânărul Gheorghe a primit binecuvântarea și i-a văzut chipul foarte vesel și apoi s-a dat la o parte. Toată lumea asculta fiecare cuvânt pentru că era în public. Apoi vizibil, maica Marta, care a fost foarte tăcută în timpul călătoriei, s-a împrietenit cu tânărul Gheorghe și a stat aproape de el și cu fiecare ocazie îi oferea apă, pâine sau ceva dulce, și îi zâmbea mereu și a stat într-un mod prietenos aproape de el. Maica Marta a fost o uceniță foarte credincioasă de-a lui Papa Nicolae Planas și, era pe atunci, o femeie foarte bătrână. Mulți ziceau că era de asemenea înzestrată cu harisme deosebite.

După ce au plecat de la părintele Ieronim, s-au dus pentru a cinsti moaștele Sfântului Nectarie. Acolo au putut să viziteze chilia lui și să stea pe scaunul pe care el a stat și să se întindă pe patul pe care el s-a întins. Sfântul Nectarie este văzut de mulți ca fiind Sfântul ocrotitor al celor calomniați. Puțin a realizat tânărul Gheorghe de binecuvântările primite în acea zi, nu numai de la Bătrânul Ieronim, dar și de la Sfântul Nectarie. Maica Marta, după cum spuneam, “s-a împrietenit” cu tânărul Gheorghe, în puternic contrast cu tânărul părinte Pantelimon, care după întâlnirea cu părintele Ieronim, avea o înfățișare deprimată și era irascibil. Din acest motiv, tânărul Gheorghe nu s-a apropiat de el tot restul călătoriei, ci era mulțumit cu preocupata atenție a sfintei maici Marta.

În acea noapte tânărul Gheorghe și-a luat inima în dinți și s-a apropiat de părintele Pantelimon pentru a-l întreba de ce a fost așa de iritat și ce i-a spus părintele Ieronim când nu a vrut să traducă. Însă, n-a făcut aceasta în mod direct, de vreme acesta ce era nervos. Ci s-a apropiat de el cu precauție, pe ocolite și a zis “Nu-i așa că a fost o zi frumoasă astăzi? Vremea a fost frumoasă…. Călătoria a fost foarte satisfăcătoare… A fost o mare binecuvântare a vizita moaștele Sfântului Nectarie și de asemenea a-l vizita pe părintele Ieronim,” și apoi, “Ah, apropo, ce a spus părintele Ieronim după ce a întrebat, ‘Cine îți este părinte?’‘” Părintele Pantelimon din nou a devenit iritat și cu voce tare și concisă, a întrebat, “Ce fel de gânduri ai avut când te-ai apropiat de el?” Gheorghe a răspuns, “Nu știu la ce vă referiți. N-am avut nici un fel de gânduri, altele decât a-I mulțumi lui Dumnezeu că am întâlnit o așa persoană.” Părintele Pantelimon a continuat, “Te-a întrebat, ‘Cine îți este părinte?‘” “Da, ați tradus aceasta,” a spus Gheorghe, “și v-am arătat pe d-voastră. Ce a spus după aceea?” Părintele Pantelimon a spus, “A întrebat, ‘Îl cunoști sau îl ai?‘” Aceasta l-a pus pe Gheorghe pe gânduri, și i-a zis, “Ei bine, dacă aceasta a fost întrebarea, vă am pe dumneavoastră.” Atunci l-a întrebat, “A fost tot ce a spus?”, și părintele Pantelimon a zis, în mod ezitant, “Da.” Doar mai târziu părintele Pantelimon însuși a recunoscut faptul că bătrânul a spus mai multe, și ceva destul de șocant. După acest răspuns, tânărul Gheorghe i-a primit binecuvântarea și s-a întors la camera sa reflectând la cuvintele părintelui Ieronim, nerealizând că mai era ceva de la acest om înzestrat cu darul înainte-vederii.

De-a lungul celor treisprezece ani de viață monahală la mănăstirea din Boston, se va aduce discuția de multe ori despre părintele Ieronim și ce a spus el diferiților părinți care l-au întâlnit, la fel ca și tânărului Gheorghe. Și va fi iarăși și iarăși repetat faptul că lui Gheorghe i-a fost spus, “Cine îți este părinte?” și “Îl cunoști sau îl ai?” și nimic mai mult.