Cam pe vremea aceasta un preot din OCA, părintele Kentigern, l-a contactat pe părintele Grigorie pentru că dorea să vină în Biserica Rusă din Afara Granițelor. Deoarece nu a fost botezat corect, episcopul Alipie a propus ca părintele Grigorie să-l ducă pe acest preot înapoi la orașul New York astfel ca mitropolitul Filaret să-l întâlnească și să ia o decizie despre cum anume să-l primească.
Părintele Grigorie l-a dus pe acest preot ca să se întâlnească cu Mitropolitul Filaret, care a hotărât să-l boteze și apoi să-l hirotonească. Acest om se recupera după o operație la stomac și medicii i-au spus ca să bea lapte o anumită perioadă de timp. Toată această călătorie a avut loc în timpul postului Nașterii Domnului, și nu au existat întrebări sau șovăieli în legătură cu ținerea în frigider a laptelui acestui om la sediul Sinodului în timpul când era acolo.
După ce și-a terminat treburile în orașul New York, a cerut să călătorească la Boston pentru a vizita mănăstirea. Părintele Grigorie a fost de acord deoarece era un prilej pentru a-și vizita familia. Părintele Grigorie l-a dus pe preot la mănăstire și l-a lăsat acolo. I-a explicat că nu-l poate însoți în mănăstire, și că ar trebui să-i spună starețului că tocmai a venit de la întâlnirea sa cu mitropolitul Filaret și că ar dori să stea în vizită două zile. Apoi părintele Grigorie a condus spre casa fratelui său. Imediat ce a ajuns acolo, a primit un apel telefonic de la părintele Kentigern informându-l că părintele Pantelimon i-a cerut ca să plece deoarece nu a vrut ca să-i țină laptele în unul din frigiderele mănăstirii! Trebuie notat faptul că această mănăstire hrănește zilnic 40 de oameni și capacitatea frigiderului lor este enormă. Orice i-ar fi spus cineva starețului, el nu se răzgândea. Părintele Grigorie a trebuit să facă tot drumul înapoi spre mănăstire și să-l aducă pe preot la casa lui Richard.
Acest om a fost destul de rănit și scandalizat și aceast fapt a lăsat o impresie foarte neplăcută lui Richard și familiei sale. Richard a vrut să facă ceva pentru a arăta clerului mănăstirii cât de necreștinește s-au purtat prin faptul că nu au arătat nici un pic de ospitalitate. Părintele Grigorie a încercat să calmeze situația pe cât de mult posibil, nu doar pentru că instigatorii erau clerici din Biserica sa, dar și pentru că nu a vrut ca preotul să-și piardă râvna pentru Biserică.
I-a spus fratelui său: “Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să le trimiți un cadou la momentul potrivit, cum ar fi un coș cu fructe, precum zice Evanghelia, faceți bine celor ce vă vatămă și vă prigonesc,‘ și că întotdeauna e bine ca să acoperi greșelile și păcatele altora.” Fratele părintelui Grigorie a trimis mănăstirii drept cadou un coș mare cu fructe, de sărbătoarea Nașterii Domnului. Singurul lucru regretabil a fost mica scrisoare pe care a trimis-o împreună cu coșul cu fructe. În această notă scrisă de mână, Richard a deplâns lipsa de iubire arătată preotului care a vizitat mănăstirea cu ceva săptămâni în urmă și a adăugat, “Eu personal cred că părintele Grigorie încearcă să vă acopere păcatele la fel de mult precum și voi încercați să le acoperiți”, adică păcatul de a nu arăta ospitalitate.
Atunci când părintele Pantelimon a citit această scrisoare, probabil că și-a imaginat altceva decât scopul urmărit de scrisoare. L-a determinat să se retragă la schitul său din Maine și să se izoleze timp de o lună pentru a scrie ceea ce monahii din mănăstire o numesc ca fiind “Bomba.” Știau că starețul lor a făcut un mare efort pentru a scrie această scrisoare, și s-a relatat astfel de către unii din acești monahi care ulterior au plecat din acea mănăstire. Bomba era o scrisoare de calomnie care era compusă din 17 pagini fără spații între rânduri, și avea 16 000 de cuvinte.
Această „Bombă” a fost completată și trimisă lui Richard de către părintele Pantelimon care a semnat-o. Din nefericire, a trimis-o la fiecare episcop din Biserica Rusă din Afara Granițelor și de fapt și la mulți dintre preoți. În cele din urmă au decis ca să o pună de asemenea și pe internet, deoarece intenția „Bombei” a fost să-l distrugă pe părintele Grigorie și Schitul Adormirii Maicii Domnului. Îl caracterizaseră pe părintele Grigorie ca fiind “mândru, neascultător, încăpățânat, indiscret, prost, stupid, se joacă de-a bătrânul, imatur duhovnicește, inept, iresponsabil, îndărătnic, cicălitor, amenințător, o sursă de rușine, naiv, absurd, gelos, egoist și ca fiind în înșelare”. Într-un cuvânt, toate cele ce un monah nu ar trebui să fie. Singurul lucru de care părintele Pantelimon nu l-a acuzat a fost de imoralitate. Din nefericire, diavolul și-a făcut de cap cu acest document, pentru că a fost larg distribuit, el a devenit criteriul pentru care cei ce nu l-au cunoscut niciodată pe părintele Grigorie îl judecau ca fiind o persoană cu un caracter dubios. Nu puțină a fost confuzia cauzată pentru mulți oameni care caută adevărați conducători ortodocși. Ce efect a avut această scrisoare asupra episcopilor? Episcopul Alipie i-a spus părintelui Grigorie că îndată ce a primit această mică carte și a văzut ceea ce era, a aruncat-o la gunoi. Părintele Grigorie a vrut ca să răspundă cu o scrisoare la fel de lungă, dar episcopul Alipie i-a spus să nu se deranjeze deoarece acești oameni îl urau datorită faptului că i-a părăsit.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.