Săptămânal părintele Simion întreba: “Când vei veni? Am nevoie de tine.” Bineînțeles că acest lucru îl îndurera pe părinte Grigorie. În cele din urmă, părintele Simion a cumpărat un bilet de avion pentru părintele Grigorie, rugându-l să se urce în avion și să vină, și “să-i lase pe episcopi să rezolve asta mai târziu.” Părintele Grigorie a fost de acord, dar înainte să plece, a vrut din nou să-i ceară permisiunea starețului. Când a făcut-o de data aceasta, starețul n-a fost într-o dispoziție foarte bună, și când a auzit această cerință a părintelui Grigorie, dispoziția sa a devenit instabilă și a explodat. L-a denunțat pe părintele Grigorie și l-a ridiculizat în toate formele posibile. Părintele Grigorie a rămas tăcut, fiind obișnuit cu acest gen de vorbire, și doar a așteptat, nespunând nimic până ce mânia s-a domolit.
În cele din urmă când și-a terminat de spus acuzaţiile denunțările sale și părintele Grigorie era pe cale să plece, starețul a strigat: “Îți amintești cele ce ți-a spus părintele Ieronim în Grecia?” La aceste vorbe părintele Grigorie s-a întors și a zis: “Da. A spus, ‘Cine îți este părinte?‘ V-am arătat pe dumneata. Şi apoi a spus, ‘Îl cunoști sau îl ai?‘ Presupun că trebuie să vă cunosc, nu să vă am, pentru că acum doresc să plec din mănăstire.” În acest moment starețul a replicat, “Altceva ce a mai spus?” Părintele Grigorie a spus cu uimire, “Ce vreți să spuneți?” Starețul a spus din nou, “Ştii ce vreau să spun. Ce a mai spus altceva?” În acest moment, părintele Grigorie a înțeles că era ceva ce părintele Ieronim, care avea darul înainte-vederii, a spus, care nu i-a fost niciodată tradus, așa că a zis, “Dumneata să-mi spui ce altceva a mai zis.” Atunci starețul i-a răspuns, “Ți-a spus afesseto.”
Nedumerit, părintele Grigorie a zis, “Ce înseamnă asta?” Starețul a răspuns furios, “Înseamnă pleacă de acolo! Înseamnă renunță la ceea ce faci!”
La aceste vorbe părintele Grigorie a plecat înapoi la chilia sa, întrebându-se cum, după doisprezece ani, nu i s-a spus aceasta până acum. Părintele Grigorie a hotărât după această întâlnire să se urce în avion în următoare zi și să zboare până în California, gândindu-se că nu mai avea rost ca să continue această chestiune. Și-a împachetat tot ce a putut și în următoarea dimineață s-a urcat în avion, spre Coasta de Vest. Zborul avea o oprire și schimbare de avioane în Philadelphia. Din acel aeroport, l-a sunat pe părintele Simion și i-a spus că a plecat de la mănăstire și era pe cale să înceapă a doua parte a călătoriei. Părintele Simion a stat de vorbă la telefon cu starețul și cu părintele Isaac toată dimineața, și acum s-a răzgândit. I-a spus Părintelui Grigorie, “Întoarce-te acasă.” “Ești sigur?” L-a întrebat părintele Grigorie. A spus, “Da. Întoarce-te la mănăstire.” Părintele Grigorie a putut de îndată să obțină un zbor de întoarcere la același bilet, de vreme ce nu și-a completat zborul. În tot aceeași zi, la începutul serii, s-a întors în chilia sa încercând să se vindece de toate cele întâmplate. Ce ar trebui să facă acum? A fost în afara mănăstirii timp de șase ore. I s-a spus părintelui Grigorie că i s-a adus la cunoștință arhiepiscopului Andrei că a “fugit” de la mănăstire. Nu i s-a spus de nicio reacție din partea arhiepiscopului. Nu după mult timp, a venit din nou încă un vizitator de la arhiepiscopul Andrei la părintele Grigorie cu un mesaj care era un singur cuvânt: “Așteaptă!”