Mulți ecumeniști nu ezistă să își justifice apostazia prin următoarea afirmație: “dacă noi am fi eretici și lipsiți de Har, Lumina Sfântă nu s-ar coborî la Ierusalim în Săptămâna Patimilor”. Acest argument nu este adevărat cel puțin din următoarele motive.
În primul rând, a fost dintotdeauna acceptat în Ortodoxie faptul că cele sfinte vor rămâne întotdeauna sfinte, fie că se află în mâinile ortodocșilor, fie că în cele ale necredincioșilor. Știm aceasta de la moaștele Sfinților care lucrează permanent minuni, indiferent de cine le ține în păstrare. Același lucru se poate spune și despre obiectele sfinte pe care Sfinții le-au purtat sau le-au sfințit prin vărsarea sângelui lor. Iarăși se poate spune același lucru despre locurile sfinte pe care Domnul nostru și Sfinții le-au sfințit cu prezența lor sau prin faptele de virtute care au fost săvârșite acolo.
Prin urmare, concluzionăm că Lumina Sfântă nu vine mulțumită patriarhului Ierusalimului, ci aceasta se coboară în ciuda prezenței patriarhului Ierusalimului. De ce? În cuvinte simple, pentru că Mormântul Domnului este cel mai sfânt mormânt al Creștinătății. Erezia oricărui patriarh, idolatria oricărui patriarh sau necurăția oricărui patriarh, nu pot să năruiască și nu vor nărui în nici un fel sfințenia Sfântului Mormânt – locul unde a împlinit Dumnezeu mântuirea omenirii. Deci, dacă patriarhul Ierusalimului (după cum am observat în ultimii ani) este un ecumenist sau un mason sau un preacurvar, locurile sfinte vor rămâne întotdeauna sfinte. Mărturia clară a sfințeniei lor este apariția unică a Luminii Sfinte.
În al doilea rând, afirmația precum că Lumina Sfântă se coboară datorită sfințeniei sau ortodoxiei patriarhului, aceasta este o concluzie ilogică și contrară învățăturii sănătoase. După cum s-a spus mai sus, patriarhii Ierusalimului au dovedit lumii că nu sunt sfinți, ci mai degrabă nesfinți. Aceasta ar putea explica de ce în unii ani Lumina Sfântă nu se coboară dintîi la patriarh, ci aprinde mai degrabă lumânările celor aflați în afara mormântului (kavouklion). Aceasta explică de asemenea și de ce în cazul unor patriarhi care erau în secret masoni Dumnezeu nu a îngăduit să se coboare deloc la ei Lumina Sfântă.
Când vorbim despre absența sfințeniei, ne referim la patriarhia însăși și la a sa Frăție a Sfântului Mormânt care a stimulat descompunerea morală și duhovnicească a acestei biserici încă din anii 1500. De când a fost instituită Frăția Sfântului Mormânt pentru a garanta conducerea etnică a grecilor, nu a mai existat nici un patriarh al Ierusalimului care să fie canonizat ca sfânt. Cu toate acestea, Lumina se pogoară în Biserica Sfântului Mormânt în ziua hotărâtă, în ciuda aflării acolo a patriarhului.
Ultimul lucru care ar trebui menționat este că Sfânta Lumină este o minune care este unică în Ortodoxie și reprezintă o mângâiere pentru toți ortodocșii din lume. Noi, cei care suntem Ortodocși, ne putem într-adevăr lăuda spre mângâierea noastră, cu Lumina Sfântă. Când Lumina coboară, ortodocșii se umplu de bucurie și se veselesc, fie că sunt adevărați ortodocși, fie că sunt așa-ziși “ortodocși” de soi ecumenist. În același timp, ereticii, jidovii, musulmanii, și toate celelalte credințe necredincioase sunt rușinate de realitatea acestei minuni. Aceștia nu pot explica de ce Dumnezeu îngăduie să se petreacă această minune exclusiv în Sâmbăta Mare, după calendarul ortodox, bisericesc. Ei nu-și pot explica sau împăca această minune cu propria lor religie și sunt astfel rușinați.
Întru Hristos, Cuvântul și Înțelepciunea lui Dumnezeu,
+ Arhiepiscopul Grigorie
Vă prezentăm mai jos un video cu mai multe detalii privitoare la Sfânta Lumină: