Nou! Cronologia BOSVR (Slătioara)
Episcopii ciprianiți în 2015, după unirea cu Sinodul lui Kallinikos neagă că s-ar fi lepădat de erezia ciprianită: „Nicio rugăciune de niciun fel nu a fost citită vreodată asupra vreunuia dintre noi și nici nu am făcut niciun fel de spovedire [mărurisire] pentru presupusa noastră erezie trecută. Nici nu am fi acceptat vreodată asemenea prevederi. Cred că acest fapt vorbește de la sine.” (declarație oficială)
Vechii calendariști români au fost implicați în multe activități scandaloase chiar de la începuturile existenței lor. În primul rând, primul lor conducător, părintele Glicherie (Tănase), pe care aceștia îl proclamă acum „sfânt”, se afla în mod clar în prelest [ru. – înșelare duhovnicească). Acesta nu a vrut să intre sub omoforul vechilor calendariști greci aflați [la acel moment, 1935] sub conducerea Binecuvântatului Mitropolit Hrisostom de Florina (d. 1955), ci a vrut să fie hirotonit el însuși episcop pentru poporul său român, ca șef al sinodului său propriu și independent. Orbirea sa duhovnicească este atestată și de numeroasele sale „viziuni” și „revelații” pe care acesta le avea, dintre care una prevestea că în 1982 va intra în lume Antihristul.
Mai mult, episcopul Galaction (Cordun), sursa episcopiei pentru vechii calendariști români, era francmason și, totodată, tată al unui copil din flori (cu doamna Lucia Călin). Cordun a fost episcop vicar și nu a avut niciodată, de fapt, o episcopie proprie unde să fie titular. A făcut parte din Biserica de Stat care i-a persecutat pe Vechii Calendariști timp de mai multe decenii. În 1955 s-a alăturat Vechilor Calendariști din România și a devenit șeful lor spiritual. În 1956 l-a consfințit de unul singur pe arhimandritul Evloghie (Oța) în funcția de episcop, iar apoi și pe părintele Glicherie. După moartea episcopului Galaction în 1959, necanonicul episcop Glicherie a devenit conducătorul vechilor calendariști români.
Această biserică s-a îndepărtat și mai mult de Hristos în 1979, când românii, sub conducerea „mitropolitului” Glicherie (Tănase), au intrat în comuniune cu sinodul schismatic al lui Kalist, un sinod necanonic format din mitropolitul Kalist de Corint, Antonie de Megara și alți opt episcopi pe care aceștia îi consfințiseră în secret, fără știrea Sinodului Adevăraților Creștini Ortodocși ai Greciei. Încă și mai grav, românii (al căror sediu se află la Slătioara) s-au alăturat ulterior și ei „Sfântului Sinod în Rezistență” sub conducerea ereziarhului caterisit Ciprian din Fili. De asemenea, ei mențin comuniunea cu Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă Ciprianită din Bulgaria, condusă de episcopul Fotie.
Deoarece vechii calendariști români au un număr foarte mare de adepți, se pare că nu sunt dispuși să se pocăiască vreodată de încălcările lor canonice și de erezia cipritiană.
Mai multe:
Canonizarea lui Glicherie Tănase și mitropolitul Kiprian de Fili, 1999
Pocăința unui episcop de comuniunea cu erezia trebuie neapărat primită de arhiereii dreptcredincioși
Anatema ereziarhului Ciprian de Fili, 2009
O istorie a mitropolitului Ciprian de Fili (ereziarhul ciprianismului) – video
Mateiții – Primii schismatici din cadrul mișcării vechi-calendariste din Grecia
De ce grupul ROCOR-Vitalie nu e canonic (și cei desprinși din acesta)
Video:
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.