Capitolul 25: Sosirea în Jordanville

Părintele Grigorie a ajuns la Jordanville și s-a prezentat la arhiepiscopul Lavru, starețul mănăstirii și episcop al eparhiei de Siracuza și mănăstirii Sfintei Treimi, din Biserica Rusă din Afara Granițelor, cu documentul de dezlegare semnat de către episcopul Constantin, Episcopul de Boston, eparhia din care a venit părintele Grigorie. Destul de uimit, și s-ar putea spune chiar încântat, de acest nou venit la mănăstire, arhiepiscopul l-a primit călduros la mănăstire, i-a oferit o chilie, și a avut grijă să aibă toate lucrurile necesare pentru a picta icoane și pentru a se întreține. Părintele Grigorie i-a spus arhiepiscopului Lavru că dorea ca să înceapă viață de schit și eventual căuta un loc în pustie, precum a făcut Sfântul Nil Sorski, renumitul sfânt rus. Părinții de la Mănăstirea Sfintei Treimi l-au primit pe părintele Grigorie cu multă căldură, deoarece le era cunoscut multora din obște, dacă nu în persoană, atunci după reputație. Arhimandritul Vladimir, călugărul responsabil cu librăria, a avut un deosebit interes și grijă de noul membru al obștei. O săptămână mai târziu, după ce părintele Grigorie s-a învățat cu obiceiurile mănăstirii, unul dintre frați a fugit să-i dea de știre că au venit vizitatori de la mănăstirea din Boston și se întâlneau cu arhiepiscopul. Era părintele Isaac, cu unul dintre preoții slujitori din Mănăstirea Schimbarea la Față, părintele Gheorghe Macris din Portland, Oregon, care vizita Coasta de Est. La câteva ore după ce au plecat din Jordanville, arhiepiscopul Lavru l-a chemat pe părintele Grigorie pentru a-i da de veste de cele întâmplate. Părintele Isaac i-a dat arhiepiscopului un sumar despre cum a privit mănăstirea din Boston plecarea Părintelui Grigorie. Arhiepiscopul a spus că părintele Isaac a transmis mesajul de la părintele Pantelimon anume că părintele Grigorie este un călugăr fugar, și conform canoanelor, arhiepiscopul ar trebui să-l trimită împreună cu ei înapoi la mănăstire în Boston. Atunci arhiepiscopul a spus că a deschis sertarul de sus din biroul său și a scos afară scrisoarea de recomandare canonică din partea episcopului Constantin, și a zis, “Nu potrivit acestei scrisori.” Atunci când părintele Isaac a citit scrisoarea, neștiind că a fost vreodată scrisă, s-a rușinat foarte tare și a plecat în tăcere. Atunci când părintele Grigorie a auzit acestea, și-a reamintit din nou de imaginea Faraonului ducându-se după fiii lui Israel ducă ce le-au permis ca să plece.

Cu trecerea timpului, părintele Vladimir aduse la cunoștința părintelui Grigorie multe opțiuni pentru înființarea unui schit în Biserică. Una dintre ele care părea plauzibilă a fost ca să stabilească un schit de călugări preluând schitul Sfântul Serafim de Sarov din Moss Beach, California, dacă episcopul eparhiei va da binecuvântare. Acest schit era locuit doar de către o maică mai bătrână, sora Mitropolitului Filaret, și nu avea nici un ajutor în a întreține clădirile schitului și de a face lumânările pentru eparhie, care era munca ei, din moment ce era singura locuitoare după ce restul obștei plecase. Deci, cu binecuvântarea părintelui Vladimir și cu permisiunea episcopului Lavru, părintele Grigorie a călătorit în California și a prezentat scrisoarea sa de recomandare arhiepiscopului Antonie de San Francisco și Vestul Americii. Această scrisoare a explicat scopul părintelui Grigorie acestei călătorii în eparhia vestică a Bisericii Ruse din Afara Granițelor.

La început, arhiepiscopul Antonie a fost încântat și l-a prezentat de îndată pe părintele Grigorie, episcopului vicar, Nectarie de Seattle. Episcopul Nectarie a fost foarte încântat să-l vadă pe părintele Grigorie, deoarece și el de asemenea era un ucenic al arhiepiscopului Andrei. Ambii au venit din Rusia în momente dificile și își aveau rădăcinile la Mănăstirea Optina. Episcopii i-au oferit ospitalitate părintelui Grigorie și l-au rugat ca să stea în Casa Sfântului Tihon, chiar casa și biroul Sfântului Ioan Maximovici. Acolo l-a întâlnit pe părintele Mitrofan, preotul credincios din Shanghai al Sfântului Ioan. Episcopii trebuiau să ia o decizie cu privire la cererea părintelui Grigorie și fără ca el să știe, arhiepiscopul Antonie le-a dat de veste călugărilor de la Platina. Printr-o discuție cu ei, s-a luat o decizie, anume că părintele Grigorie ar trebui ca să meargă la Platina și să se întâlnească cu starețul, părintele Gherman, și cu părintele Serafim [Rose].

Atunci când părintele Grigorie a ajuns la mănăstire, a fost de îndată întâmpinat de părintele Serafim, care l-a întrebat dacă ar vrea ca să-l însoțească într-o mică plimbare prin pădure pentru a vedea peisajul. Părintele Grigorie l-a urmat pe părintele Serafim, care l-a asaltat în mod continuu cu nenumărate întrebări. De ce a plecat din Boston, în ce stare se afla mănăstirea din Boston, care erau intențiile părintelui Grigorie, și orice altceva ce-i venea în minte. Călătoria de acolo a părintelui Grigorie a durat doar o zi, deoarece călătorea cu pelerini din San Francisco. Întreaga seară i-a fost acaparată de părintele Serafim. În următoarea dimineață, părintele Gherman a oferit un tur la clădirile mănăstirii, la cele care au fost construite și la cele care n-au fost construite! Părintele Gherman nu a petrecut mult timp împreună cu părintele Grigorie, fiindcă era ocupat cu alți pelerini. Întorcându-se la San Francisco, în următoarea zi, episcopul Nectarie l-a înștiințat pe părintele Grigorie că a fost trimis la Platina pentru a obține evaluarea celor doi călugări de acolo, și că i-au recomandat arhiepiscopului ca părintele Grigorie să meargă înapoi în Jordanville sau să se stabilească în vreun stat în care nu există prezență ortodoxă, cum ar fi pustiile Utah-ului. Au zis “Nu avem nevoie de altă mănăstire în California!” Când părintele Grigorie l-a întâlnit pe arhiepiscop, i-a zis exact aceste cuvinte. De asemenea, atunci când clericii catedralei, care erau încântați că în sfârșit un călugăr cu ani de experiență a venit cu gândul de a întemeia o adevărată mănăstire în California, au auzit decizia  arhiepiscopului, au fost cuprinși de frustrare. Se pare că, părinții de la Platina și tipul lor de monahism a cauzat mult scandal pe teritoriul eparhiei în trecut. Părintele Grigorie, care a venit în California pentru a determina dacă aceasta este voia lui Dumnezeu, a fost ușurat pentru faptul că s-a luat, în cele din urmă, o decizie și s-a pregătit pentru a se întoarce pe Coasta de Est. Fratele său Richard i-a făcut rost de un bilet pentru a zbura înapoi spre Boston, pentru că nu a vrut ca părintele Grigorie să fie epuizat de încă o călătorie înapoi spre est cu autobuzul. Aparentul inconvenient, care a devenit irelevant, a fost că trebuia să aterizeze în Boston, și că îl va deranja pe fratele lui ca să-l ducă înapoi la mănăstirea din Jordanville, New York.